Pe malul amintirilor --Giorgiana.D

○ Copilăria

La începutul poveştii erau doar Amira si Filip, doi tineri recent căsătoriți.

Aceştia îşi doreau foarte mult o fiică, care acum, se întâmpla sa fie Sara.

Încă din brațele mamei, Sara era un copil calm dar curios. Ea era atentă la toate detaliile din împrejurul ei, si pe lângă toate aceste calitați, avea o frumuseţe orbitoare. Părul blond deschis strălucea la atingerea razelor de soare, ochii ei verzi erau precum două smaralde, iar acel zâmbet molipsitor era nelipsit de pe fața ei luminoasă...
Uneori, aceasta obişnuia sa se plimbe printre spicele de grâu de lângă casa bunicii, organiza un mic picnic sau servea un ceai alaturi de prietena ei Miria (o vecină dar si o foarte bună prietenă pentru Sara). Acestea erau de nedesparțit, mereu prezente una pentru cealaltă.
Într-una din nopțile in care dormise la Miria acasa, fata cu părul bălai visase cum se plimba seara pe malul unei mări, o mare albastră si o plajă cu nisip cald. Deodată zării ceva stralucitor, aproape îngropată in nisip era o cutie de lemn cu un smarald pe aceasta.
Câteva clipe mai târziu, Sara se trezii iar Miria o supraveghea:
- Ce ai pățit, Sara? Tocmai ce te-am auzit cum vorbeai în somn.
- Vorbeam în somn?..şi ce spuneam?
- Spuneai ceva despre un smarald.. ai visat?
- Da..un vis foarte ciudat..si începu să îi povestească...
...Şi tot aşa nopţi la rând, acelaşi vis cu acelaşi final.
...
DUPĂ CÂȚIVA ANI
...
Când Sara împlinise deja 13 ani şi urma să fie clasa a VII-a, la un moment de nostalgie profundă îşi dăduse seama că păpuşile ei de odinioară îi lipseau de ceva timp, că preocuparea ei principală era acum învățatul si studiatul, că acea copilărie sinceră rămăsese doar o amintire dragă, o amintire sinceră şi minunată.

Privind spre aceleaşi spice de grâu ca şi altădată, îi trecuse prin fața ochilor o "viziune".

To be continued...