In permanenta urmarita.

44 2 4
                                    

" Am impresia ca innebunesc" am oftat asezandu-ma in mijloc strazii stand sa meditez , dar un claxon s-a auzit asa ca m-am ridicat , masina trecand , aproape calcandu-ma.

M-am intors acasa si ma simteam ciudat , de parca cineva se uita la mine , defapt daca ma gandesc mai bine , mereu am impresia asta.

-Mama?

Nu raspundea asa ca m-am dus in camera ei , lasase un bilet pe noptiera. "Nici nu ma sinchisesc sa-l citesc , sunt sigura ca s-a dus la piata sau la un film

Am coborat in bucatarie si mi-am pus cereale cu lapte , avand in vedere faptul ca-mi e mereu prea lene sa-mi fac ceva "complicat" de mancare asta mi se pare lux.Dar imediat ce m-am uitat pe fereastra mi-a pierit pofta ,  ma simteam urmarita asa ca am inchis jaluzelele.M-am plimbat prin casa ceva timp dar acel sentiment nu disparea. Poate era o camera de filmat pe aici , sau poate mai multe , poate casa mea era impanzita de asa ceva asa ca am inceput sa caut peste tot , pana si in paine. Nici-un rezultat . "Poate imi fac prietenii o gluma proasta , defapt ce prieteni? Toti sunt morti" . 

Am inceput sa ma uit obsesiv la telefon si la mesajele primite , nu aveau nici-un sens , modul in care le gandeam eu nu avea nici-un sens.Nimic nu avea sens . De ce m-ar urmarii fix pe mine? Ce am facut? Cu ce i-am suparat?

Probabil tipul care a intrat la inchisoare acum ceva timp era din gasca lor. Nu-i vina mea ca tipul era un pedofil infect , si-o merita . Nu incerci sa violezi o fata de 16 ani desii tu ai peste 30 , cel mai probabil avea 35 si nu era la prima infractiune de felul asta mai ales ca politistii m-au felicitat ca i-am ajutat sa-l prinda , accentuez cuvantul ajutat.

M-am asezat pe scuanul din bucatarie cu coatele pe picioare si palmele pe fata , sustinandu-mi capul. Aveam febra , halucinam probabil , totul era prea mult pentru mine , mi-am lasat mainile in jos ridicandu-ma si fugind in camera mea unde era o scrisoare , acela nu era scrisul mamei mele.

M-am asezat pe pat pentru ca picioarele imi tremurau ingrozitor , de parca mai aveau putin si se frangeau.

Am deschis plicul , acpolo era poza unei fete , numele ei si adresa. "Ce sa fac eu cu astea?" . telefonul a vibrat , ceea ce insemnase ca am primit un mesaj.

Am ridicat telefonul , numar necunoscut . In mesaj scria "Deci insfarsit ai ajuns unde vroiam noi sa ajungi , da nu sunt singur. Iar aceste persoane sunt la fel de suparate pe tine ca mine , trist nu? Uite ce vrem sa faci cu acel plic. Vrem s-o elimini pe fata din poza , ai adresa , stii cum o cheama iar noi iti dam timp maxim o saptamana s-o ucizi asa , fara mila. Daca nu , o sa-ti omoram mama"

Mana a inceput sa-mi tremura si nu m-am putut abtine sa nu plang isteric. Radeam si plangeam in acelasi timp , mai rau ca o persoana nebuna. M-am oprit imediat incercand sa-mi dau seama ce scria in mesaj , am recitit si-am recitit de peste 100 de ori , desii totul scrie clar aici eu nu inteleg ce am de facut. S-o omor pe fata , de ce-as face asta?

M-am intins pe pat incercand sa adorm dar fara sanse asa ca m-am dus iar in bucatarie si-am deschis jaluzeaua de acolo uitandu-ma atent pe geam "Poate chestia cu camerele de filmat este mult mai plauzibila acum , chiar daca n-am gasit nici una"

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Oct 17, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Tendințe CriminaleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum