Punct de sprijin.. puișor

Capitolul 2 - Credeai?

Credeai vreodată că tu vei lua cele mai nepotrivite alegeri în viața ta? Hai să îți spun cum a pornit totul.
Nu aveam cum să știu, la o vârstă destul de fragedă, ca lucrurile pe care decid să le aleg îmi vor influența viața într-un mod violent. Credeam că ceea ce unii numesc "karma" sau alții "consecință" sunt pure Invenții, iar eu nu am cum să iau parte la așa ceva.
Eram la începutul școlii generale, când lucurile au început să devină mai clare și să mi se afișeze brutal realitatea în fața ochilor ca și când nu ar avea pic de milă. La capătul acestor zile dure, ridicam privirea către cer și ceream, umilindu-mă, rugându-mă, cerșind răspunsuri la o simplă întrebare: De ce?
Nu ai fost niciodată contrariat că lucrurile sunt mult prea dure, iar tu cu sigutanță nu le poți face față? Lasă-mă să îți spun ceva. Nimeni nu primește în această viață mai mult decât poate suporta. Chiar dacă sunt lucruri care ți se par nedrepte, chiar dacă te gândești unde ai greșit de pățești asemenea lucruri, să știi că toate funcționează după un algoritm simplu, iar în momentul în care îl vei desluși viața va deveni mai clară.

Marți, 14 Aprilie, 2009
Știi cum încep zilele acelea în care ești obligat să te trezești la 6:30 ca să nu ajungi târziu la ore, dar parcă, după mult timp, este o zi în care nu iti mai este greu să o faci, esti optimist și te gândești că măcar astăzi să fii încrezător și să iei lucrurile exact așa cum vin.
Ajung la școală, exact cu 10 minute înainte de începerea orelor, încep să discut ultimele noutăți cu prietena mea și mă rog să nu fie încă una dintre acele zile în care, la finalul ei, să mă simt fără puteri și complet debusolată. Totul decurge absolut normal, aflu că după terminarea cursurilor vom putea să ne mândrim cu abilitățile noastre de "mari majorete" deoarece, se pare că va avea loc un campionat de fotbal. Nu vă gândiți că premiul consta în vreo vacanță pe plaiurile insulelor exotice pentru echipa câștigătoare si minunatele majorete stângace. Totul era ceva de amuzament, unde, premiul se contoriza în popularitatea câștigată după aceste meciuri. Îmi anunț familia că voi întârzia și sunt complet pregătită să mă aleg cu o laringită serioasă, care, oricum, ar fi binevenită, având în vedere că următoarea zi o să fiu ascultată la română. Toată această joacă se termină după aproximativ 2 ore, cu un rezultat în favoarea echipei aferente clasei mele și umflați în pene de marea reușită, pornim către casele noastre, trezindu-ne cumva din visare și amintindu-ne că temele nu vor fi scuzate de participarea la aceste jocuri. Ceea ce eu nu aveam de unde să știu era că ziua asta îmi va schimba viața. Ar fi frumos să spun că m-am îndrăgostit sau că am dobândit ceva puteri magice, dar nu. De o bună perioadă de timp observasem că sunt un pic diferită, dar încercam să dau vina pe oboseală, pe faptul că nu sunt Iubitoarea sportului sau pe faptul că sunt un pic mai rotunjoară. În drumu spre casă am luat o căzătură. Acea picătură care a umplut paharul și m-a condus către holurile spitalului de copii Grigore Alexandrescu. Știți cam ce realizează un copil de 11 ani din toate astea? Că indiferent de problema pe care o are, de acum înainte este diferit cu acte în regulă. Adică?! Acum toate supozițiile, gândurile au un nume, un număr într-un registru.
Am trecut de la un spital la altul, de la un doctor la altul, păreri diferite, oameni diferiți și așa am descoperit că problema cu care mă confrunt este serioasă, reală și este a mea. Dar stați un pic.. asta nu este o poveste prin care să vă descriu parcursul meu medical. Scopul este altul. Si da.. undeva, totul vei vedea că se rezumă la iubire, dezamăgire și frică.