The War of Love

Capitolul 8

C A P I T O L U L 8- "SWEET ARMONY"

După micul dejun, Antonio practic a pus îngrijitoarele să mă îmbrace într-un costum de training și bodyguarzii să mă aducă pe sus până la sala de forță din aripa de vest a conacului. Nu a fost nevoie de niciunul dintre ei pentru că mi-am adunat toată motivația de sub pat și m-am echipat corespunzător pentru puțină mișcare, numai că fratele meu ia în ultima vreme multe lucruri în serios, precum acest blestemat antrenament.

-Mai cu forță, Nora! strigă el nervos pentru că nu am lovit suficient de tare sacul de box.

De ceva vreme tot încearcă să mă învețe câteva tehnici de atac, dar eu nu prea cooperez. Am făcut o încălzire consistentă, iar el acum se așteaptă ca eu să funcționez la aceeași intensitate. Într-adevăr mi-am pierdut antrenamentul, dar în apărarea mea, nici înainte nu aveam o mare plăcere pentru antrenamente, mai ales cele cu tata care erau dis de dimineață, iar pe atunci nu eram cea mai matinală persoană din lume, nici pe departe.

-Dacă mai strigi o dată, îți trag ție un pumn. mârâi eu nervoasă, după care lovesc din nou sacul așa cum mi-a zis să o fac.

Lovesc blestematul ăsta de sac de parcă ar fi inamicul meu de moarte, ce-i drept, într-un fel este, dar nu asta este ideea.

Acum sunt furioasă. Nu-mi plac deloc aceste circumstanțe în care sunt situată. Trebuie să fac asta din nou pentru că există o țintă pe capul meu, sunt constant în pericol si nu doar eu, toți ceilalți. Tata, Antonio, membrii familiei Incanti.

Am auzit fără să vreau la micul dejun o conversație telefonică între tata și cineva ce părea a fi bătrânul Incanti. Vorbeau de ceva întâlnire importantă cu rușii pe o pistă de curse amenajată pentru bogătașii Italiei. Din câte observ eu, tata și Alfonso Incanti încă încearcă să mascheze neînțelegerile cu rușii printr-o amărâtă de cursă sau poate fi altceva, nu știu. Habar nu am când va avea loc, dar sper că nu voi mai fi aici când se întâmplă.

Cu ajutorul lui nanno am o șansă solidă să scap de aici. Am aranjat în dimineața asta să-i fac o vizită la conacul lui din Balestrate. Va fi un drum lung dacă merg cu mașina așa că am aranjat avionul privat al tatei pentru după-amiaza asta.

-Ok, e în regulă, Nora. Gata! mă întrerupe Antonio punându-mi o palmă peste umărul drept așteptând să mă opresc.

O fac în cele din urmă.

Respirația mi-e greoaie, iar gâtlejul meu cere apă în disperare, așa că îmi iau sticla cu apă de pe bancă așezându-mă frântă pe podeaua sălii de sport.

-Dacă o ții tot așa vei reveni la condiția ta de dinainte în timp util. mormăie mai mult pentru el fratele meu.

-Ha! S-o crezi tu! comentez făcându-l să înțeleagă că l-am auzit.

-Am auzit că pleci să-l vizitezi pe nanno? schimbă el subiectul după care mă ajută să mă ridic de pe jos.

Se pare că Antonio știe acum chiar tot ce mișcă pe aici.

-Da, ai ceva împotriva asta? îl chestionez.

-Nu. Doar ai grijă. îmi răspunde scurt apoi cu o ultimă privire aruncată asupra mea pornește spre ieșire. Fă-ți un duș! Avem musafiri la prânz. mă anunță el, apoi se face nevăzut.

Se pare că bărbații Incanti sunt puși pe treabă. Din nou.

Nu pot ține pasul cu oamenii ăștia, este ridicol! Totul se mișcă prea repede și dacă nu fac și eu la fel, voi rămâne în fundătura asta.