You Suck

Capitolul 2

"Angelina Burke?"ma intreaba domnul cu bucata de carton inscripționată cu numele meu.

"În carne si oase."îi răspund si analizez cu privirea aeroportul din Seattle."Va ocupați dumneavoastra de bagaje,nu-i așa?"il intreb neașteptand un raspuns negativ si cu pași eleganți îmi pun picioarele în mișcare,luand-o din loc spre ieșire.Usile automate se deschid în fața mea și întru în limuzînă albă cu numele meu inscripționat pe capota ei.

"Dar prietena dumneavoastra?"aud soferul.Vocea lui îmi pare vag cunoscută,așa că imi ridic privirea din telefonul meu.Are par usor buclat saten.Își întoarce capul spre mine și îmi rănjeste."Doar nu credeați că scăpați așa ușor de mine,Domnișoară Burke"

"Ma bucur ca imi rămâi șofer Harold.Si cat despre Kate, își va găsi ea singură drumul spre casă."îl anunt si el își întoarce privirea spre sosea.Harold pot sa jur pe brățara mea preferată de la Swarovski ca este al dracului de atrăgător.Are o masa musculara impresionanta,ochii verzi pătrunzători,buze rozali întotdeauna formând un rânjet.Uneori ma intreb ce cauta un tip ca el să muncească ca sofer.Lucrează pentru mine de mai bine de câteva luni,în care am reusit cu greu sa scot informatii de la el,fiind o persoana foarte secretoasa.Are 22 de ani,nu a facut nici o facultate,a avut probleme cu drogurile și băutura,fara frate sau sora,și cel mai important fara nici o relație în momentul de față.Dar niciodata,și vreau să spun niciodată nu a flirtat cu mine.Ma bucur fiindca fara sa stiu de ce nu ma simt deloc atrasa de el,dar tot ma doare.

Portiera masinii din stanga mea se deschide și mica mea distractie din avion iși face aparitia așezând cu grija alte geamantane care cel mai probabil nu am mai avut loc in portbagaj.Ma privește rânjind si eu lafel pe el."Daca cumva mai aveti nevoie de ajutor cu ceva,orice"zice accentuand ultimul cuvant"Ăsta îi numarul meu."zice si imi înmaneaza o bucată de hârtie.Imi musc buza si dau din cap aprobator semn ca am inteles.Dupa ce pleaca privesc mica bucata de hârtie din mana mea și ma bucur ca pe lângă numarul lui de telefon și-a scris si numele pe care nu m-am obosit în avion sa-l aflu;acela fiind Ryan Kinsella.

Il observ pe Harold care se uita simplu la mine și dupa se întoarce pornind motorul limuzinei.Privesc prin geamul fumuriu,clădirile mari făcute din sticla,daca ma gandesc mai bine nici nu ii asa de rau.Am scapat partial de gura mamei,cicalelile lui Alison si de managerul Sammy care era un pisalog in toata firea dar totusi un bun prieten.Telefonul imi vibreaza in buzunarul de la Jacheta PINKO semn ca am primit un mesaj.

Zac:Buna iubire.

Imi dau ochii peste cap enervata.

Eu:Nu imi spune asa.

Zac:Cum ii in Seattle?

Eu:Ma lasi in pace?

Imi arunc mobilul inapoi de unde l-am si luat in plan sa nu ii mai raspund."Cat mai avem?"il intreb pe Harry.

"In jur de zece minute domnisoara."ma anunta si oftez ciufulindu-mi parul ca lipsa de ocupatie.Telefonul imi suna la fiecare 2 minute.Imi musc buza nervoasa si cedez luandu-mi telefonul.

Zac:Imi este dor de tine.

Zac:M-am gandit la tine.

Zac:Imi lipsesti la repetitii.

Zac:Raspunde-mi.

Imi dau ochii peste cap din nou,fac un screenshot si il trimit pe Twitter.Ce?Imi fac si eu publicitate.

Eu:Sunt ocupata,vorbim mai incolo.

Motorul masinii sa oprit,imi ridic privirea bucuroasa din telefon."Prietena dumneavoastra mi-a specificat sa o asteptam aici."ma anunta Harold si oftez intristata ca nu am ajuns inca la noua mea casa.Prin geamurile fumurii observ ca,dupa cunostintele mele care sunt putine in geografie,suntem in centru.Portiera din dreapta se deschide.Fiind sigura ca ii Kate,nu imi mai intorc privirea ci privesc in continuare centrul care ii plin de magazine.