Totul a început în anul 1926, când printre primele secunde din viaţa mea pe acest Pământ am început să disting primele culori şi să aud primele cuvinte. Imagini neclare îmi treceau mereu prin faţa ochilor, dar nu eram capabil să rostesc măcar un singur cuvânt. Poate că nimeni nu mă auzea, imposibil să fiu auzit, dar în subconştientul meu se formeau idei şi întrebări despre toate ce mă înconjoară. Sunt foarte puţine momente din copilăria mea, la începuturile mele, când îmi amintesc ce am făcut, dar am dus lipsă de fericire. Când am împlinit opt ani am început să îmi pun întrebări de ce nu venea tata acasă niciodată, că mereu era plecat, şi nu venea să mă vadă deloc, nici ziua şi nici noaptea. Am puţine imagini în minte cu persoana căreia eu îi spun tată, îmi amintesc doar scurte momente când venea în camera mea şi mă atingea pe nas cu degetul lui mare. Eu voiam să mă ia în braţe, ridicam braţele încă fragile spre el, rugându-l să mă ia în braţele lui iubitoare. Mă simţeam atât de bine încât adormeam aproape instant în braţele tatălui meu. Am găsit o poză veche, cu tata când a fost soldat marin, pe spatele căreia scria Michael Belter. Aşa am presupus şi am fost sigur că e numele tatălui meu, numele meu mi-a fost greu să îl reţin, poveste lungă şi cu numele meu. Numele mamei mele este Prisila, înainte să devină o Belter, ea a purtat numele de familie Shellmer. Nu am fraţi, nici nu îmi aduc aminte să am alte rude, doar eu cu mama mea, şi destinul ce mi-l car în spate. Am să vă spun numele meu, eu sunt Francisco, mama mă alintă cu Franci, în schimb, eu nu mi-am rostit numele niciodată.
Când m-am născut eu, părinţii mei s-au stabilit în New Jersey, o zonă destul de liniştită din câte îmi povestea mama. Dar mmulte scandaluri cu mafia locală s-au ivit, aşa că eu şi mama am fost escortaţi de unul dintre cei mai buni prieteni ai tatălui meu în Manhattan, un oraş mare, plin de vicii şi de fărădelegi. Dar acţiunea a început când maşina în care eram eu cu mama a fost asaltată de nişte trimişi din mafie. Tata a avut nişte afaceri făcute cu ei, înainte să mă nasc eu, afaceri nerezolvate, aşa cum îmi pot închipui eu pentru cele întâmplate. Maşina noastră a fost oprită pe un pod, într maşinile celor din mafie. Au venit patru bărbaţi îmbrăcaţi în negru şi ne-au doborât şoferul printr-un glont în frunte. Un strop de sânge mi-a picat pe obraz, nu m-am panicat, am simţit mirosul sângelui şi mi-a plăcut, m-a făcut să îmi imaginez mult sânge vărsat de către mine. Tata a apărut la timp, însoţit de alţi trei bărbaţi, a sărit din maşină şi a doborât doi dintre cei patru bărbaţi înarmaţi ce ne doreau moartea. M-a luat în braţe şi pe mama de o mână şi ne-a dus în grabă mare în maşina cu care a venit. Însă, după ce ne-a închis portiera, tata a primit ceva ce nu a putut duce, în aer s-au auzit trei focuri puternice de armă, şi tata a căzut lângă maşină, sfâşiat în bătaia gloanţelor. Mâna sa stângă cobora uşor pe fereastra din spate a maşinii, lăsând în urma ei pete lungi de sânge. M-am aplecat să îl văd pe tata, aşa cum eram curios să îl văd, chiar dacă eram foarte mic şi cu siguranţă nu mi-l mai aminteam. Maşina noastră a plecat în grabă, lăsându-l pe tatăl meu în urmă, într-o baltă de sânge. Mama era speriată, plângea, tremura, trebuia acum să aibă grijă de mine singură.
Ajunşi în Manhattan, ne-a fost alocată o locuinţă într-o zonă de suburbie, un apartament mediocru, dar într-un loc destul de liniştit pentru acest oraş. Mama a fost nevoită să îţi schimbe numele, ca să nu mai fim luaţi în vizor de privirile mafiote. Aşa că Belter s-a transformat în Horbbes, nume ales aleatoriu de mama ca să nu stârnească nicio legătură cu numele nostru vechi. În Manhattan mi-am petrecut copilăria, prieteni nu am avut mulţi, doar cu două persoane mă înţelegeam bine. În Manhattan mi-am făcut şcoala primară, generală şi liceul. În anul 1951 am reuşit să absolv Liberty University. Chiar dacă am avut doar note mari şi eram mereu primul la toate disciplinele, gândul meu se îndrepta mereu spre pata de sânge căzută pe obrazul meu, aveam o sete de sânge. Mi-am petrecut foarte multe nopţi căutând informaţii despre toate reţelele mafiote din New Jersey, tot ce ţine de mafie, tot ce am nevoie să ştiu unde îmi pot desfăşura planul de a-mi răzbuna tatăl. Multe informaţii elocvente nu am fost capabil să găsesc ceea ce căutam cu disperare. În anul 1953 am revenit la New Jersey, acum sub numele de Francisco Horbbes, un necunoscut în New Jersey, aşa cum îmi doream să fiu. Am umblat toate străzile oraşului, am fost prin fiecare cartier, am întrebat aici şi acolo, dar toţi erau mânaţi de teamă când întrebam de reţele mafiote, îşi lăsau privirile în pământ şi plecau, şoptind că nu ştiu nimic despre aşa ceva, cu siguranţă că ştiau, le era doar foarte frică.
În iarna anului 1955, m-am reîntâlnit cu unul dintre foştii prietenii tatălui meu, doar doi mai erau în viaţî, şi ceilalţi au fost vânaţi de cître mafie, foarte multe crime tragice. Am aflat foarte multe detalii despre implicarea tatălui meu într-o reţea mafiotă specifică, şi anume, Jorilla. O familie întreagă de mafie, ce domina cartierul Harass din New Jersey. Prietenul tatălui meu, pe numele său Poggi, mi-a dat un Colt de calibru 0.38, după multe încercări, am reuşit să îmi perfecţionez precizia cu această armă de foc. O să am nevoie de ea, prima răzbunareo să ia loc la primăvară. În primpvara anului 1956, mai exact în data de 22 aprilie, reîntors la New Jersey, în cartierul Harass, l-am urmărit prin întuneric pe Kizzo, ultimul membru admis în această familie mafiotă, mi-am făcut schiţe şi planuri: o să îi dobor unul câte unul, începând de la cel mai slab şi lipsit de experienţă, până ce o să ajung la capul mafiei, şeful lor, al cărui nume îmi rămâne încă necunoscut. Aproape de miezul nopţii, Kizzo se plimba liniştit pe o alee slab luminată, fluierând, o să fie ultima dată când o va mai face. L-am aşteptat în beznă, la intersecţia dintre două alee, cu arma pregătită. Am fixat arma spre pieptul lui, în întunericul gros s-au auzit două focuri puternice de armă, şi un miros de ars se răspândea în jurul armei mele de foc. Mă simt bine, mi-am eliberat o parte din furia pe care o port în suflet, doar o parte. Când o să dobor toată reţeaua mafiotă am să uit de furie, sau nu. Mai am multe de făcut, multe de învăţat, multe de plănuit, până atunci, am să devin mai bun, am să pândesc în umbră până ce o să-mi fac următoarea victimă, şi nu sunt o persoană răbdătoare deloc, sunt însetat de vărsare de sânge mafiot.
