Prolog

11 4 1
                                    

   Eram  in  parc ca  o  zi  oarecare de toamna plictisitoare, fara  pic de viata. Trotuoarele erau  pustii , vantul batea, frunzele  copacilor  fosneau, era nemaipomenit. Desi  se  intunecase vroiam  sa  mai  petrec timpul plimbandu-ma . Incepu-se sa  ma  doara picioarele, deja ma  indepartasem prea mult de inima parcului, vazusem o  banca era  la  marginea parcului aproape de intrarea în padure era  rupta, praful parea sa  stea  pe  ea  de ani intregi. M-am asezat uitan-du-ma in  jur  totul era  pustiu, nici urma de viata. Deodata....simteam o  atingere pe umar,m-am intors....

  ~"Ciudat nu  e  nimeni si  totusi de ce am  simtit acea atingere?

Am  scuturat incet din  cap  iar  apoi am luat-o agale spre casă.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 28, 2019 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Îndrăgostit  de eaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum