Povestea unei bătrâne

I

Voi scrie această carte din viziunea străbunicii mele!

  În urma cu 103 ani, pe data pe 28 august 1916 m-am născut, numele meu este Adela si sunt  al 7-lea copil din familie... tot în aceeași zi tatăl meu a murit pe front cu capul tăiat el fiind în război... mama mea a fost sunată de comandant si când a aflat vestea a avut un șoc atât de mare încât a murit pe loc lăsând 7 copii orfani.

Eu aveam câteva ore de când mă născusem si nu stiam ce se întâmplă, doar plângeam si o voiam pe mama dar eu de unde sa stiu ca din acea clipă am rămas orfană si pe drumuri.

Frații mei mai mari m-au dus la bunicul meu care a trăit până la 115 ani. Bunicul meu avea treabă de dimineață până seara la prășit si la alte treburi ce țin de gospodărie așa că a avut grijă de mine până pe la 6-7 ani când trebuia să merg la școală.

În casă în care locuia si bunicul meu mai locuia o mătușa care era foarte rea cu mine, se purta cu mine de parcă eram o sclava. Pana când într-o zi voia să plece în oraș sa mai cumpere una alta... dar ea nu voia să mă ia cu ea la magazin așa că a decis să mă lege de un scaun si sa ma duca in pod. Frânghia era foarte strânsă, iar eu nu aveam putere pentru că eram un copil. Strigam după ajutor dar nimeni nu ma auzea... casa era goală, bunicul meu era la prășit iar eu nu făceam nimic altceva decât să strig după ajutor și sa încerc sa ma dezleg desi asta era cam imposibil.
După o oră și ceva, au venit niste prieteni de a i bunicului ca sa il cheme sa ii dea niste brânză de oaie doar ca nimeni nu era în casa.. aceștia il strigau, eu auzind voci am crezut că este bunicul dar m-am înșelat...așa ca strigam după ajutor și faceam zgomote astfel încât ei sa ma audă si sa ma salveze. Ei au auzit intr-un final țipetele mele și încercau să mă caute, după câteva încercări m-au găsit iar eu le-am explicat ce s a întâmplat, m-au dezlegat de acele frânghii.
S-au mirat de ce a putut să faca matusa mea unui copil de nici 7 ani. M-au dezlegat si au văzut cat sânge  aveam la încheieturi din cauza frânghiilor. 
Intr un final a venit si bunicul meu, neștiind ce s a întâmplat i a întrebat pe prietenii lui ce caută la el în curte... noi i-am explicat ce s a întâmplat și am așteptat ca mătușa sa vina ca bunicul sa poarte o discuție cu ea.
După inca o oră de așteptat a venit si mătușa. Bunicul a luat o direct la întrebări:
- Tu i-ai făcut asta nepoatei tale? Ai? Întreabă el arătându i matusii încheieturile mele.
- Cum sa ii fac eu asa ceva? Este doar un copil? Ea ți-a spus asta?
- Mai ai si tupeul sa ma minți în fața nu? Hai gata, cara-te la sora ta si sa nu te mai prind la mine acasă ca ti fac ce i-ai făcut și bietului copil.
- Sa știi ca faci o mare greșeală!
- Am facut o greșeală aducându te aici. Nu ești în stare de nimic, aia nu știi sa faci, de aia nici nu mai zic, ești o puturoasa, hai cara-te mai repede până nu ti dau si una.
Și-a înghițit limba si a plecat după ce și-a împachetat toate lucrurile. Bunicul meu și-a dat seama că nu mai are cum să mă crească , din cauza ca are foarte multă treabă și mai mereu este plecat la ogor. Așa că s a decis sa ma duca la un orfelinat...