Sunt un simplu călător care iubeste sa străbată in drum si lat tara cu trenul. Călătoresc de atata timp cu trenul de către operatorii CFR Călători (căile ferate române) si am intampinat ca orice călător întârzieri si locomotive defecte. Asta nu m-a împiedicat să renunț la plăcerea de a merge cu trenul si iubirea pentru acestea. De la prima călătorie de capul meu fara ai mei am simtit o atracție pentru trenuri. A avut ceva a parte care m-a atras. Stiu ca locomotivele nu mai sunt ce au fost odată sau calea ferată care este datată din 1976 care astăzi e plină de rugină pe magistrale. As putea sta ore insiri sa privesc trenurile care trec si sa aud zângănitul lor fara sa ma plictisesc. E un sentiment satisfăcător de precizie, e ceva acolo care il face unic. Avantajul meu ca merg cu trenul este ca nu bag benzina de fiecare data ca la o masina, sa cunosc oameni faini cu aceleași interese ca si mine. Sincer, pentru mine e alta viata care mi-a deschis un alt orizont si m-a facut sa descopăr farmecul acestui lucru. Eu voi merge în continuare cu trenul ca mereu undeva ascuns in mine o sa fie acel ceva. Pe sinele noastre si astea care circula in prezent trenurile sa fie in muzeu, nu muzeul pe sine. Sa avem si noi trenuri de mare viteza. Sa nu mai existe intarzieri de ore sau chiar zile. Înainte de astea sa avem linia ferata una buna pusa la punct. Vreau ca următoarea generație care o sa vina sa vada in muzeu cu ce am mers noi si ei sa prindă in cele din urma CFR-ul ca in afara precum Germania sau Austria cu o altă garnitura. In Romania se merge cu locomotivele de tip Hyperion, Transmontana si Phoenix. Cele mai dese întâlnite pe calea ferată română sunt Hyperion si Phoenix. Merg atât de des cu trenul încât mama ma tot intreaba ce imi place mie la ale trenuri, uite mama aici e motivul de ce imi place si cum vad eu lucrurile ca călător.
Hai sa începem cu un mic istoric al CFR-ului in 1990, România avea peste 153000 de vagoane pentru trenurile de marfă și călători si 4400 de locomotive. Pentru cele două companii (CFR Călătorii si CFR Marfă) au rămas 1700 de locomotive. Călătorii mergeau 11000 de vagoane din care azi mai sunt doar 1000, iar mărfurile erau transportate cu 142000 de vagoane. In ziua de azi sunt 32000 de vagoane, iar restul au fost duse la fier vechi. Tot in 1990 România deținea a 3-a cale ferată ca densitate in Europa. Era principalul mijloc de transport cu 400000 de calatori se urcau in vagoane pe fiecare zi. Anul următor trenurile deveneau regie autonomă de stat, societatea națională a cailor ferate române. Transformarea înseamnă pierderea banilor in investiți de la bugetul de stat. 5 ani mai târziu dupa revolutie numarul transporturilor se injumateste la fel si numarul călătoriilor pe masura ce oamenii isi cumpara masini sau circula cu microbuzele. Triajul Videle, Teleorman pana in 1990 aici se alegeau peste 600 de vagoane formau garnituri de tren pentru rutele Timișoara, Craiova si București. In 1998 CFR are o datorie de 5.000.000.000 de dolari intra in blocaj si concediaza peste 100000 de angajați din 250000 de angajați pe care ii avea in 1990. Poate știți cum este in fiecare gara din țară precum Craiova sau București la gara Basarab avem garnituri vechi, vai de mama lor care vor ajunge în cele din urmă in combinatele siderurgice. Acum sa va pun eu intrebare, de ce credeți că se strica trenurile? De ce? Se strica din cauza căii ferate si a infrastructurii a acesteia si nimeni nu face ceva pentru asta. Doar sa punem restricții de viteză nu e de ajuns ca in orice moment poate deraia un tren sau mai multe. De exemplu putem lua podul de la Cârcea, județul Dolj care avea 2 linii de cale ferată și acum mai are una. De ce nu putem avea si noi o cale ferată ca in afara unde sa putem merge cu 200 km/h si am ajunge în 2 ore jumate de la Craiova la București in loc de 3 ore jumate.
