𝐬𝐜𝐞𝐧𝐞𝐫𝐲. ┇ 𝗞𝗧𝗛♡𝗝𝗝𝗞

✨ xᴠɪɪ ✨

Taehyung tocmai ajunse acasă, când deodată aude note muzicale emise de pianul din sufragerie, aducându-și aminte de lecțiile de pian ale lui Jungkook.

Dorindu-și să audă și mai bine, s-a îndreptat înspre ușa camerei, când deodată muzica s-a oprit.

Confuz, blondul a aruncat o privire prin ușa întredeschisă, rămânând șocat. Buzele lui Eunha și Jungkook erau lipite, în timp ce degetele tânărului erau presate ușor peste ale fetei.

În secunda următoare, Taehyung a plecat din apartament, lacrimile curgându-i pe obraji.

Ieșind din apartament, a bătut la prima ușă care i-a ieșit în față, adică ușa apartamentului lui Jimin și Yoongi.

ー Bună! Oh, Tae?! Ce s-a întâmplat? zice Jimin, îngrijorat la vederea blondului cu lacrimi în ochi.

Fără să zică ceva, Taehyung s-a aruncat în brațele roșcatului, plângând în umărul său.

ー T-Taehyung? De ce plângi?!

ー J-J-Jung...k-kook... m-mă.. î-înșeală! reușește blondul să răspundă printre plânsete.

ー C-CE?! Oh vai, hai înăuntru... zice Jimin înainte să închidă ușa apartamentului.

•| ⊱✿⊰ |•

După ce a reușit să își detașeze buzele de ale lui Eunha, Jungkook s-a ridicat în picioare, enervat.

ー Ce îți închipui că faci, Eunha?! se răstește Jungkook.

ー C-Cred-

ー Știi ceva, nici nu răspunde, nu vreau să știu ce e în capul tău de ai avut tupeul să faci una ca asta! o întrerupe profesorul pe fată. Pentru asta, o să îl sun pe domnul Jung, o să îi explic în detaliu ce ai făcut, și o să vadă el ce o să facă cu tine!

ー N-Nu! V-Vă rog! Nu îi zice-

ー Îmi pare rău Eunha, dar nu văd să existe o soluție mai corectă. Acum, te rog frumos să îți iei lucrurile și să pleci din apartamentul meu, nici nu vreau să te mai văd.

Fără să mai comenteze, Eunha și-a strâns lucrurile cu lacrimi în ochi, plecând în pas grăbit.

După ce s-a mai calmat atmosfera, Jungkook s-a uitat la ceas.

Hmm, e destul de târziu... Tae trebuia să fie acasă deja. Ia hai să îl sun.

Jungkook își luă telefonul, apelând numărul lui Taehyung.

"Beep. Beep. Beep. Ne pare rău, persoana pe care încercați să o apelați nu este disponibilă"

Hmm.. ciudat.

Confuz și totodată îngrijorat, Jungkook a decis să meargă să îl întrebe pe Jimin dacă știe ceva de Tae.

Ajungând în fața ușii, Jungkook a sunat soneria, ușa deschizându-se secunda următoare.

ー Hei, Jimin! Am o întrebare... ai vreo idee unde e Taehyung?

ー Da, chiar am. Îi la mine și Yoongs în cameră.

ー Ce? De ce? întreabă Jungkook și mai confuz.

ー Cum adică "De ce?"?! Ai uitat ce ai făcut?

ー Jimin- nu înțeleg. Ce s-a întâmplat?

ー Cum ai putut să îl înșeli pe Taehyungie cu eleva aia a ta?! zice roșcatul, nervos.

ー Ce? Eu? Să-l înșel pe Tae? zice Jungkook șocat.

ー Atunci de ce ai sărutat-o?

ー Um, ce? Tu de unde știi? Cine ți-a zis?

ー Taehyung.

CE?! Dar de unde... ah, stai... Îmi aduc aminte că parcă am văzut ceva mișcându-se la ușă când m-a sărutat Eunha... Shit.

ー Fuck... Jimin, uite- asta e o neînțelegere. Pot să merg să vorbesc cu Tae și să îi explic?

ー Neînțelegere sau nu, nu cred că Taehyung vrea să te vadă în starea în care este acum... Oricum, o să îi zic că ai trecut pe aici, și o să îi zic ce mi-ai spus, răspunde Jimin, calmându-se puțin.

ー Presupun că ăsta e singurul lucru pe care îl poți face acum... zice Jungkook, oftând. Mersi, Jimin.

ー Cu plăcere, dar să știi, tot sunt supărat pe tine până te iartă Taehyung.

•| ⊱✿⊰ |•

Ajungând înapoi în apartament, Jungkook s-a întins pe pat cu ochii umezi, gândindu-se la ceea ce tocmai s-a întâmplat.

E numai vina ta, Kook. Dacă nu ai fi acceptat să îi oferi lecțiile alea de pian lui Eunha, nimic dintre toate astea nu s-ar fi întâmplat... E doar vina mea, și nu cred că Tae mă va ierta vreodată.

Mai multe lacrimi au început să curgă, pătând cearșaful alb al patului, Jungkook plângând îndurerat, într-un final adormind.