Alege un numar

O cana de cafea

De ce ar trebui sa imi denumesc trecutul?  Este trecut, ceva facut si ramas acolo, da-l dracu. Sa-l denumesc, sa-l botez pentru ce? Sa ma atasez de el? Nu asta este scopul. Special nu le puneam nume papusilor mele cand eram un mic copil, pentru ca stiam ca vor ramane fara cap dupa o perioada de joaca cu ele. Da, intr-adevar, am fost acel gen de fata mai baietoasa care prefera sa isi considere papusile victime si sa le decapiteze in urma unui mic accident cu masinile varului meu. Stati asa, asta este partea buna. Acum am aproape 20 de ani, iar singurele idiotenii ce le am acum in cap sunt legate de viitor. Nu e nimic legat de sinucidere sau dorinta de a omori pe cineva. Viitorul...Ceva de care nu ar trebui sa iti fie frica, ca asa iti zic ai tai, dar ceva cu care te lovesti inconstient indiferent daca ai trecut de majorat sau nu, o lume a idiotilor unde ti se deschid ochii la adevarul gol golut al acestei lumi. Nici viitorul nu e surprinzator. Deci, trecut, nu. Dureros, plansete, suspine. Viitor? Deja e greu in prezent, imi e si frica sa ma mai gandesc la ziua de maine.

N-o sa fac ca alti autori, sa imi creez un personaj care poate, dar doar poate, sa imi infatiseze un alter ego de-al meu. O sa povestesc din pura mea perspectiva, care oricum este ciudata, atat de ciudata de o sa ajungi la concluzia ca sunt ca si cafeaua, 3 in 1, something like that, desi in ciuda schimbarilor de stare se pot deduce mai multe personalitati. S-o luam asa, se afla Elena aia buna, dar buna rau frate, atat de buna de o poti lua de proasta, lucru care o naste pe Elena isterica, care e in stare sa-i calce pe toti in picioare, cei care o fac sa planga. Apoi, mai tarziu, cand calmul se asterne incet in suflet, apare Elena matura, adultul, care gandeste la rece. Daca reusesti sa o topesti, se naste Elena dragastoasa, o fiinta minunata de mai ca nu-i adevarat. Si daca vreodata ai tupeu sa iti bati joc de ea, in diferite feluri, Elena dispare, orice Elena. Se cladeste un zid imaginar intre acel manechin numerotat dupa tipurile acelui nume de fata si restul junglei de ciment, iar cand il darami...ei bine, n-o mai faci. Si atunci iti e de-amar.

N-o sa fac ca alti autori, care renega ceva, ca si Romania, care isi povestesc trairile din adolescenta sub un titlu de "romanta expirata dar de la care ai ce invata", care se inchipuie drogati de inspiratie ca sa se foloseasca de cuvinte pompoase de nici tu sa nu le intelegi (nici ei, in cele mai rau cazuri), n-o sa scotocesc personaje ideale, pentru ca nu le pot dedica nimanui. N-am avut niciodata "onoarea" de a idolatriza pe cineva atat de mult incat sa-i dedic un personaj, inca si unul bun, mincinos in actiuni si prost in gandire. N-o sa te sfatuiesc niciodata sa faci ceva doar pentru ca eu am trecut prin asta, n-o sa ma gandesc s-o fac vreodata, caci mie una nu imi pasa de tine, cum nu iti pasa nici tie de mine. Daca vrei cultura, ai cartile de istorie pentru asta, wikipedia daca esti mai cu mot, daca vrei dragoste, te ajut bucuroasa cu site-uri porno, hai sa fim sinceri, marea majoritate citeste carti de acest gen doar pentru detaliile nenumarabile despre partidele sexuale; daca vrei SF, ambata-te frate si spor la filme cu extraterestrii. Nu-s in stare sa dau un gen a ceea ce scriu, asta vei hotari tu. Ca e de viata, horror (ca cine stie ce minuni or sa fie relatate aici), despre adolescenti, politica, fantezie, ai onoarea de a da un titlu, va fi jurnalul in care te vei regasi, cel mai probabil ca fiind un idiot care si-ar repeta greselile vietii (toti facem asta), chestii random scrise pe apucate, dar abordate exact atunci cand trebuie.

Nu sunt mama ta, sa te indrum spre bine, nu sunt prietena ta sa iti frec cate o palma ca sa te trezesc din betia amorulul adolescentin, nu sunt nici vecinul tau sa te cert in legatura de cum iti contruiesti viata iar pe a mea o bruiezi, nu, voi fi doar autoarea aia, nenorocita aia care spune totul verde in fata de cum vede, fara a fi nevoie de a apela la personaje ideale, insa voi apela la diferitele mele personalitati (sa fim sinceri, nu-i nimeni normal sau realizat pe un singur tipar obiectiv), iar daca te vei regasi in vreo una, felicitarile mele, inseamna ca si tu esti "o cafea". Depinde de tine daca esti una dulce sau una amara.

In timp ce scriu aceste randuri, trec printr-o stare de-aia de genul "ce mortii mei fac cu viata mea?", pentru ca stiti de ce? Atatea idiotenii pot avea loc intr-o perioada asa scurta de timp incat nu mai esti constient pe ce parte sa fugi. Altii vor spune ca trebuie sa tii piept greutatilor, sa le faci fata. Da' fata soarelui cand tu esti mort de la atata incompetenta paradoxala incat nici ce ora e nu mai sti. Esti stagnat, asta e cuvantul. Nu fricos ca fugi, nu viteaz ca te bagi in "gura" problemelor. Stagnat, cea mai idioata treaba invatata in acesti ani. Nici alba, nici neagra. Ci gri. De unde rosu, de unde verde, de unde fuxia sau Doamne iarta-ma ce culori mai au emotiile si actiunile (in functie de cum le cataloghezi tu)? Gri frate, si hai sa-ti zic cum o cataloghez eu: e starea aia fututa care vine dupa negru. De la atatea porcarii, cand iti vine ceva bun, nu mai crezi in capacitatea acestuia de a te salva din starea de sadicism in care ai fost in ultima perioada. Iti vine un baiat fain, pe placul tau, dar iti e frica sa mai risti ceva de frica sa nu ajungi batuta ca ultima data, sau iti vine o bunaciune de aia, cu sani nu prea mari, dar cu o minte geniala, iar tie iti e frica sa te bagi in seama cu ea din cauza ca ultima ta pipita te-a facut de ras ca nu esti bun la pat, sau ti-a fugit cu jumate de salariu. Mai esti dispus sa risti ceva care sti tu acolo pe sufletel (daca il mai ai intreg) ca e ultima speranta care te mai tine in viata? Nu ma lua cu replici ca nu e bine sa generalizezi, si aici nu fac referire doar la oameni, si nici sa nu ai tupeul sa ma faci incuiata la minte pentru ceea ce spun. Atata vreme cat tu esti in stare sa idolatrizezi un hot, o tara de nimic, un cantaret pur comercial sau pe vecina de la 4 ca iti face oralul mai bine decat nevasta-ta (daca ai avea una), si eu am dreptul sa fiu gri. O fi vreo alta personaitate de-a mea, nu stiu, nu m apot pronunta. Dar stiu ca indiferent de ceea ce vei gasi prin aceste randuri, indiferent de ce intamplari handicapata vei da aici, mie nu o sa-mi poti pune niciodata o eticheta. Sunt rea? Sunt buna? Sunt miloasa? Sunt tarfa? N-o sa poti, pentru ca vei fi atat de prins de comparatiile ce le vei face cu propria ta viata, incat vei uita ca exista aici o autoare, pentru ca asta trebuie sa fie scopul unor nenorocituri de randuri.

Exact pe vremea asta am terminat de citit a 6-a carte (doar saptamana asta) si tot ceea ce pot zice este ca sunt si mai tare bagata in ceata in legatura cu viata. 6 carti diferite ca si gen, de scop, nici nu imi mai aduc aminte pentru ca nu l-am descoperit, dar care m-au facut sa-mi bag picioarele si sa le inchid dupa cateva capitole. Dar stiam ca ceva ceva tot trebuie sa insemne cartea aia neagra, aia rosie, aia mai de nu stiu cum, gandindu-ma ca nu degeaba este bestseller, asa ca m-am incapatanat mereu sa le termin de citit. Una vorbea de idiotii din parlament, altul de iubirile din liceu, alta era feminista grav.

In legatura cu ultima, stiam ca e dusa tipa, se contraria prea mult in legatura cu primii doi, in mare parte despre perspectivele de viata, asa ca, curiozitatea m-a facut sa ii caut facebook-ul si sa ii vad postarile. Asa cum dupa carti iti poti da seama usor de persoana care le citeste (in cazul de fata reusind sa dovedesc ca insusi autoarea era nascuta in era gresita) am vrut sa ii descopar fata virtuala a muierii. Nimic interesant, pe buna dreptate ca mai bine ma apucam de invatat decat sa imi belesc ochii cu sutele de distribuiri si comentarii despre suprematia vaginelor in parchetele politice sau insusi asumarea de catre astea ce au intrat in abstinenta varstei (fane de-ale tipei) cum ca ele merita tot tot tot. Elena aia buna ar incerca sa fie intelegatoare, sa intre in pielea lor si sa vada de unde apar atatea colapsari intre sexe, insa Elena aia retardata le-ar tranti o replica de sa faca singure "genoflexiuni cu gatul". Dar Elena aia intelegatoare si mare atotstiutoare nu poate lipsi, ar aparea si le-ar da peste nas celor doua de mai inainte, si-ar aranja ochelarii pe nas si le-ar spune sa stea in banca lor, ca batalia cu prostii e una pierduta.  Elena nu are nevoie de parerile nimanui despre cum sa-si faca viata, cum sa vorbeasca cu altii si cum sa se comporte in societate, are ea mai multe personalitati incat sa-si dea seama ce face, unde face, cu cine face, si puterea proprie de asi asuma toate urmarile.

Elena nu e perfecta, nici nu are cum sa fie, nici nu va vrea sa fie, Elena e doar...complexa. Are latura rea, una buna, una perversa, una idioata, oioi cate mai are. Si le vei descoperi pe toate, incet si cu grija, daca vreodata ai curiozitatea sa incerci sa o cunosti, nu pentru ea, ci pentru tine, pentru a te regasi intr-o postura de-a ei, de a te face pe tine sa iti aduci aminte ca exact "aia" ai patit si tu, de a o injura ca perspectiva ei nu coincide cu a ta si de-ati umple capul cu inca un set de intamplari, mai putin importante pentru tine. Radem si glumim, dar voi incerca sa fiu cat mai clara in pareri, sa fie si de calitate, si sa nu te bag in ceata cu explicatii de genul lui Dostoievski sau Keynes, si hai sa abordam un subiect clasic, fara a fi prea subiectivi: relatiile. De ce spun relatii si nu iubire? Pentru ca iubirea nu este neaparat prezenta intre doi oameni (deobicei doi). Cruda realitate ne-a invatat sa nu mai credem in iubirea dintre o femeie si un barbat, si sa ne axam pe superficialitatea de la suprafata. Curios? Atunci...Elena, nice to meet you ^^