Supraviețuim împreună!

Capitolul I

Flashback

      Împușcături, țipete, zgomote ale mașinilor încărcate cu armament, copii pierduți în mulțimea rănită care își caută cu disperare părinții, oameni cu privirea goală, suflete înspăimântate...Știu, par imagini desprinse din cel mai tragic film de groază, imagini desprinse din iad, imagini teribile, imagini apocaliptice, imagini ireale și de neînchipuit...și totuși atât de reale, de clare și de dure.     Sunt aici în mulțimea care aleargă disperată peste tot, sunt aici în marea roșie de sânge și,  ,,pe cuvânt de cercetaș'', e un miracol că trăiesc. Sunt Carmina, Carmina Torres și sper să supraviețuiesc!   

End of flashback

  Totul a început acum o lună...
-Mamaaaa! Am câștigat, am câștigat!
-Carmina, mi niña! Ce ai pățit? De ce țipi?
-Mama, am câștigat excursia în California!
-Și vei pleca singură, Carmina?
-Mamaaa, am 21 de ani. Nu crezi că e timpul să renunți la grija exagerată? spun zâmbind și o îmbrățișez.
-Nu îmi pot da seama când ai crescut atât, mi niña! spune mama mea cu un zâmbet cald și blând.

      Tatăl meu nu m-a vrut, așa că a părăsit-o pe mama în ziua în care m-am născut, practic, nu îl cunosc și nici nu îmi doresc acest lucru, îl numesc și îl consider un necunoscut care nu are ce căuta în viața mea. Mama nu și-a refăcut viața alături de un alt bărbat, ci și-a dedicat tot timpul mie. Mama trăia prin mine, prin unica ei fiică pe care a botezat-o Carmina care înseamnă cântec. Mereu îmi spunea că m-a numit așa fiindcă știa că eu voi fi pentru ea asemeni unui cântec de bucurie în momentele fericite și asemenea unui cântec de alinare în momentele grele, în momentele de cumpănă și de tristețe.

      Am o relație foarte puternică și specială cu mama mea. Ea putea să plece alături de tatăl meu și să mă părăsească într-un orfelinat, dar așa cum spune ea: ,,iubirea pentru tine a fost mai mare decât cea pentru tatăl tău''.

      Așa cum ați aflat deja mă numesc Carmina Torres și am 21 de ani, locuiesc în Madrid într-un apartament micuț și modern pe care eu și mi madre îl întreținem din salariile noastre de oameni modești. Mama mea, pe numele ei Dina, e croitoreasă, lucrează într-un un atelier destul de cunoscut de rochii din orașul nostru, iar eu studiez la litere, îmi doresc să devin profesoară, iar acum, pentru că sunt în vacanța de vară, am două locuri de muncă: lucrez într-o bibliotecă municipală și într-o cafenea de lângă blocul nostru. Fac acest lucru pentru a o ajuta cât de mult posibil pe mama și pentru a aduna bani pentru următorul an de facultate. E povestea mea, așadar, aș fi putut să vă mint și să spun că sunt atât de bogată încât fac baie în fiecare seară într-o cadă plină cu bancnote de 100 de euro, am o mașină care se conduce singură și un avion personal de culoare roz, dar prefer sinceritatea, fiindcă îmi place să cred că sinceritatea îi apropie pe oameni, plus că, urăsc să merg cu avionul și culoarea roz îmi displace extrem de mult. Să ne întoarcem la ale noastre, tocmai am câștigat o super excursie în California la o tombolă la care am fost înscrisă de colegii de muncă de la cafenea, sincer, nu aș fi crezut vreodată că voi câștiga, mama mi-a dat aprobarea, iar acum tot ce trebuie să fac e să rezolv cu locurile de muncă. Îmi doresc extrem de mult să merg într-o excursie, cu toate că, nu am fost plecată niciodată de lângă mama și mi-aș fi dorit să o pot lua cu mine și nu am zburat niciodată cu avionul, ceea ce îmi provoacă o senzație de teamă.

      În ciuda tuturor temerilor mele, am rezolvat cu locurile de muncă, mi-am făcut bagajul, mi-am luat inima în dinți și am plecat spre aeroport împreună cu mama, probabil, în cea mai palpitantă excursie din viața mea. Știți sentimentul acela de teamă amestecată cu fericire și entuziasm? Ei bine, exact așa mă simțeam eu, asemenea unui adolescent pus în fața unei noi situații cu care nu s-a confruntat niciodată, asemenea unui nou-născut care respiră prima gură de aer proaspăt. 

      Să înceapă aventura! 

După cum probabil v-ați dat seama, la media o aveți pe minunata Carmina (Sofia Carson)🤗