When it comes to you... - Maknae Line

Capitolul 3

Lisa-Si? Unde mergem acum?
Ma uitam pe fereastra de la masina in timp ce Jimin conducea mașina.
Lacrimile încă imi curgeau pe obraji si nu înțelegeam de ce se întâmplau toate lucrurile astea.
Th-O sa fie bine Kook.
Taehyung incerca sa ma faca sa ma simt mai bine, dar nu prea aveam de gand sa il cred.
Nici nu inteleg de ce sunt trist pana la urma...
Poate...asa a fost sa fie.
Jk-Ai dreptate Tae.
Ii soptesc eu in timp ca imi sterg lacrimile.
Jk-Trebuie sa ne axam pe viețile noastre acum...Y/N nu mai este printe noi...
Jm-Cred ca stiu unde sa ne ducem.
Th-Unde?
Jm-Ai mei aveau o cabana in padure, nu prea departe de aici.
Lisa-Crezi ca ne putem adăposti acolo?
Jm-Nu am mai fost acolo de ani buni, sper doar sa nu fie distrusa.
Jk-Sau deja locuita.
Jm-Sau asa.
Hani-Nu credeți ca avem nevoie si de arme? Ca sa nu murim si noi?
Th-Cred ca asta este cel mai bun lucru pe care l-ai spus in ultimii...3 ani?
Atat Taehyung, cat si restul incep sa rada.
Hani-Tare glumet esti tu...
Jm-Hani are dreptate, trebuie sa gasim ceva cu ce sa ne apărăm.
Lisa-Am eu un plan.
Th-Ascultam.
Lisa-Mergem pana la iesirea din oras si lasam masina acolo, iar apoi intram inapoi in oras, chiar aproape de iesire este un magazin cu echipamente sportive. Putem sa ne luam de acolo cateva lucruri cu care sa ne protejam, cel putin pana gasim niste arme mai bune.
Jm-Nu e o idee rea, dar putem sa oprim direct acolo, in caz ca ceva iese rau, fugim pana la masina si plecam.
Th-Atunci asa facem.
Zis si facut. Am mers cu masina pana in fata magazinului si am parcat in asa fel in cat zombi sa nu ne vada. Toate strazile erau pline de zombi, asa ce trebuia sa ne miscam repede si in cea mai mare liniște.
L-am lasat pe Jimin in masina cu Hani si Lisa, iar eu si Tae ne-am furisat înăuntru, pe usa din spate.
Tae-Trebuie sa fim atenți, pot sa fie si înăuntru.
Am dat din cap ca am înțeles si in cea mai mare liniște am intrat.
Th-Vezi ceva?
Jk-Nimic in afara de mizerie.
Incet, incet am pasit prin cutiile aruncate si sticla sparta de pe podea, incercand sa gasim ceva care ne poate ajuta.
Jk-Tae! Am gasit eu ceva.
Taehyung se apropie de mine, care ii aratam spre o bata de baseball,una identica cu cea pe care o am acasa...adica o aveam...
Th-Foarte bine!
Ma aplec si o iau, intre timp Tae gaseste niste bete pentru schi.
Th-Crezi ca sunt bune?
Jk-Au capatul destul de ascuțit, cred ca da.
Inainte sa iesim am mai luat niste palete de tenis pentru fete si o crosa de hochei pentru Jimin.
Ne-am întors la masina si le-am aratat lucrurile pe care le-am gasit.
Jk-Crosa pentru Jimin si paletele sunt pentru voi.
Jm-Cat de tare!
Jimin ia crosa si o invarte in aer de cateva ori.
Jm-Cred ca suntem pregătiți de plecare acum.
Ne urcam in masina si pornim spre destinație.
Imi intorc capul in spate si privesc orașul de pe geam.
O sa imi fie dor de vechea mea viata...
......................

Va mai dau o melodie pe care sa o ascultați la aceasta parte (daca vreți)😅 . Halsey - "Nightmare "

-Y/N POV-
Jk-Y/N! Sari! Nu mai avem timp!
M

a pun pe pervaz si dau sa sar, dar inainte sa imi dau seama sunt trasa inapoi in camera.
Incep sa ma zbat si cand reusesc sa ma eliberez dau nas in nas cu ochii tulburi si salbatici ai unui zombi.
Il vad cum vine din ce in ce mai aproape de mine voind sa ma muște, si incep sa ma îndepărtez cat mai mult de el, asta cel putin, pana cand, spatele meu face contact cu peretele din camera lui Jungkook.
Incep sa ma uit panicata prin camera si sa gasesc ceva cu care sa ma apar.
Chiar in stanga mea se afla o bata de baseball, dar era cam departe ca sa o pot apuca, iar creatura se apropia din ce in ce mai mult de mine.
Era o situatie de viata si de moarte asa ca am decis sa risc totul si sa ma arunc dupa bata.
In momentul in care am prins-o intre degete, am azvarlit-o spre zombi si l-am lovit in cap pana cand nu a mai miscat.
Nu am pierdut mai mult timp, am luat un ultim lucru si am sarit afara pe geam luând si bata cu mine.
Am început sa alerg prin cartier si sa strig dupa ajutor, eram înfricoșata, totul era plin de zombi.
Dupa cateva minute bune in care m-am zbatut sa ajung undeva, am observat ca am ajuns...în pădure...
Y/N-AJUTOR! CINEVA!
Nu are rost ceea ce fac acum, am gândit, nu era nimeni pe langa mine si nu aveam unde sa ma adăpostesc. Zapada era din ce in ce mai mare cu cat înaintăm mai mult in pădure, iar vantul ce batea era atat de rece in cat simțeam cum imi inghetau oasele in corp.
M-am asezat jos, langa un brad, si desi imi spuneam ca trebuie sa rezist, simteam cum mi se închideau ochii.
Vederea incepea sa imi fie din ce in ce mai blurata, si in final am auzit o voce si doar o lumina, inainte sa imi inchid ochii definitiv...