După ce i-am explicat totul Hinatei, ea pufni în râs, şi m-a luat de mână. Am ieşit afară, unde lumea era în grabă. Sasuke mă văzu şi se apropie de mine.
-Haide omule! O să ne ducem dracului dacă nu ne grăbim cu războiul! Mai avem cinci zile!
-Ce? Chiar asta se întâmplă? Hinata... am zis uitându-mă la ea. Zâmbea. Acel zâmber care mă face să îmi pierd minţile. Brusc m-am trezit în braţele lui Sasuke.
-Tuturor ne e dor de ea, dar trebuie să treci mi departe. Nu vreau să te distrugi singur imaginându-ţi că Hinata e vie.
muahaha.
mânca-v-aş shukarimea
