Innocent • Jikook /Traducere

Parta a II-a

Jimin s-a întors și a înghețat când a dat de acei ochii căprui întunecați. "Îmi pare rău, cum m-ai numit?" Jimin a întrebat roșind.

Jungkook a chicotit și a repetat întrebarea „Ai nevoie de ajutor cu dulapul, baby boy?" e repetat rar cuvintele "baby boy".

"T-Tu mă p-poți numi h-hyung."a spus Jimin, bătând ușor în timp mâinile lui Jungkook se puneau pe spatele celui mic, apropiindu-l pe Jimin de corpul său până când mâinile micuțe ale lui Jimin s-au așezat pe pieptul lui Jungkook încercând să-l împingă,dar fără folos, cel mic era mai puternic decât Jimin.

Jungkook a început să-l tachineze "În regulă, hyung. Am să te duc acum la clasă." jungkook i-a zambit celui mai mic pana cand fata acestuia a devenit palida.

" — N-Nu, mulțumesc." a spus Jimin bâlbâindu-se, Jungook era atât de confuz, de ce nu ar vrea să meargă cu el la clasă, aveau prima oră impreună.

"Ei, dar de ce nu prințeso?" a întrebat Jungkook, confuz. Jimin îl privea pe băiat cu lacrimi în ochi, știa că cel mai mare era sensibil dar nu chiar atât de rău. Inima lui Jungkook s-a frânt văzându-l pe Jimin plângând și voia să-l lovească pe cel care a făcut acesta înger să plângă.

"Ce s-a întâmplat, baby boy?" a întrebat Jungkook fiind preocupat de ceea ce ar fi putut să-l facă pe Jimin să plângă. Jimin și-a ridicat privirea și a spus " Ultima dată când am umblat cu tine, o fată a venit în timp ce îmi mâncam masa de prânz și a aruncat-o pe mine. " a spus Jimin printre lacrimi.

Jungkoo a oftat trist și l-a îmbrățișat pe Jimin cât mai strâns, dorindu-și să poată rămâne cu el pentru totdeauna, dar știa că nu putea atunci. Jungkook îi ținea strâns mâna lui Jimin în timp ce îi ștergea lacrimile, după ce i-a șters lacimile i-a șoptit la ureche " Vino la masa mea în pauză." acele cuvinte l-au făcut pe Jimin să roșească puternic în timp ce Jungkook părea să zâmbească.

Avea să fie o zi bună.