Inimă de lup

~Capitolul 1~

Când mă trezesc, afară este frig, iar Ambre se cuibărește în brațele calde ale maimei. Probabil că a visat urât. Bineînteles că a facut-o. Azi e ziua cea mare.

Mă despart greu de patul cald. În dormitor e lumină. Mă îndrept spre "dulapul" meu, o mică comodă veche, scârțâitoare din lemn de cireș. Îmi aleg cele mai frumoase haine și dintr-un mic ungher al dulapului scot o rochie roșie, frumoasă, pe care am primit-o de la șeful armatei, atunci când tata a murit. Desigur, pe atunci aveam decât 10 ani, așa că acum nu mi se mai potrivește. O iau cu grija, și o pun pe patul lui Ambre. Astăzi este o zi mare și știu că are emoții.

Mă îndrept spre bucătarie pentru a pregatii ceva de mâncare, însă observ ca nu avem nimic. Este prea devreme să mă duc la măcelar, așa că mă îmbrac repede, îmi iau arcul, îmi leg părul într-o coadă simplă și plec în pădure. Deși este ilegal să părăsești incinta Vifonului tău, eu merg adesea pentru a vâna animale sălbatice și pentru a strânge rădăcini și scoarța. Pe când tatăl meu trăia m-a învațat să mânuiesc foarte bine armele, în special arcul. Însă de când el a murit, eu am fost cea care s-a ocupat de îngrijirea familiei. De la moartea lui, mama a fost cam apsentă în viața familială. Deși știu că muncește din greu pentru puținii și neajunșii bani pe care îi câștigă, se poate vedea că nu prea o interesează.

În pădure mă întâlnesc cu Max și cu Iana. Ei sunt cei mai buni prieteni ai mei de când tații noștri au murit în urma unei explozii. Și ei vânează tot pentru familile lor. Însă în comparație cu ei, eu trăiesc bine. Eu nu o am decât pe mama și pe Ambre, care este lumina ochilor mei. Însă Max are doi frați și o soră, iar Iana are 2 surori răzgâiate. Știu că și lor le este foarte greu, așa că adesea mergem să vânăm împreună.

-Bună Rose, mă întâmpină ei.

-Hei, mă bucur să vă văd.

Mă uit la ei de sus până jos și observ în mâna lui Max doi iepuri mari și grași. Foamea, îmi face stomacul să ghiorțăie, iar pofta mă face să îmi doresc o friptură de iepure la micul-de-jun. Îmi iau la revedere de la prietenii mei și îmi continui drumul în pădure până ce dau de un iepure. Odată ce am prins iepurele mă grăbesc spre casă, unde Ambre mă așteaptă lihnită.

Pregătesc repede friptura pe care o asortez ușor cu o salata de scoarță și rădăcini. Între timp Ambre s-a îmbracat cu rochia roșie. Arată superb. Buclele ei blonde se asortează perfect cu rochia mătăsoasă. Îmi aduce aminte de mine când eram de vârsta ei. Mă uit la ea euforică și observ că singura ei încalțaminte este o perechie de opincuțe negre, din piele, pe care eu i le-am făcut acum un an. Știu ca o strâng, așa că îi ofer perechea mea de opincuțe.

-Nu le pot lua, sunt singurele tale opincuțe. Tu cu ce o sa te incalți?

-Nu iți face griji, ma descurc eu, știi că pentru tine aș face orice.

Știe că o iubesc și că nu va scăpa de mine până ce nu va lua opincuțele, așa ca le ia și se întreptă grabită spre masă. Mâncăm in grabă. La ora 12 trebuie sa fim in piață. După ce îi fac două codițe împletite lui Ambre, mă îmbrac și îmi prind părul intr-o coadă simplă ce mă caracterizează și plecăm împreună spre piață.