Viata unui proxy(creepypasta)

1

Viata la conac nu e roz mai ales daca esti proxy. Esti tretat ca un amimal. Killeri sunt tratati mult mai bine ca noi.

Atai! Vam luat prea direct. Atunci,sa incepem cu inceputul.

Eu sunt Zack. Un baiat normal zic eu,de 18 ani,cu ochi albastri,parul brunet si 1,70 inaltime.

De cand eram mic aveam viziuni si auzeam voci. Sufar de bipolaritate si asta nu ma ajuta deloc sa ma integrez. Oameni ma credeau ciudat si nepotrivit pentru societate.

In noaptea cu pricina,tata iar a venit beat si a inceput sa o bata pe mama. Se auzeau tipete ingrozitoare prin casa iar eu mam inchis in baia din camera. Vocea din cap imi spunea:

Voce: vezi cei face mamei tale? Omoaral! Un om ca el,defapt animal ca el nu merita sa traiasca!

Eu: taci! Nu!

Era o voce care aparea ocazional. Nu o a doua personalitate,nu mai multe,doar o voce.

Voce: omoaral!!! Vei trai mai bine dac o faci!

Eu: nu!

Zgomotele sau oprit brusc. Nu se mai aude nimic,doar pasi care se indreapta spre camera mea. Incearca sa deschida dar e incuiat,bate la usa apoi efectiv incearca sa o sparga.

Tata: deschide! Copil nenorocit! Oare de ce team facut?!

Stateam inchis in baia din camera. Mie frica. Miam luat un cutit cu mine. Nu se stie niciodata dar am avut o viziune ca ar trebui sa o fac. Intrun final sparge usa.

Tata: unde esti?! Vino aici cand iti zic!

Nu as fi iesit din baie pentru nimic in lume.

Tata: lasa ca iesi tu.

Iese din camera si se indreapta spre parter. Cand sunt sigur ca e destul de departe ies fara sa fac nici un zgomot. Ma indrept spre camera unde o batea pe mama sa vad daca e bine. Am un soc cand o vad toata vanata si plina de sange. Ma apropi sa vad daca inca respira dar nu avea puls. Era moarta. De la soc nu puteam zice nimic.

Vocea: uite ce ia facut! Omoaral!

Eu: acum cred ca ai dreptete...

Vocea: vezi? trebuia sa ma asculti de la inceput.

Nu mai bag in seama ce imi zice. Cobor la parter cu cutitul in mana. Semnul inexplicabil care il aveam pe incheietura maini drepte incepa sa ma arda. Imi apare un zambet sinistru pe fata cand ma indrept spre jigodia aia.

Tata: ai iesit?! Ce crezi ca faci cu cutitul?!

Eu: nimic special! *incep sa rad ca un psihopat*

Incearca sa imi dea un pum dar ma feresc si il injunghi in spate dar nu cade caci era ametit de la bautura si nu simtea mare lucru. Ii scot cutitul din spate si il infig in gat si moare pe loc.

Eu: good night...(noapte buna)

Tocmai atunci intra o vecina pe usa. Nu apuca sa spuna nimic ca iam infipt direct cutitul in piept si a murit pe loc. Am inceput sa imi ling sangele de pe degete.

Eu: cald...

Semnul ma ardea. Ma uit la el si era negru. ce se intampla? Imi iau un geaca rosie si niste blugi gri inchis si fug repede pe usa. Se pare ca a anuntat cineva politia. Au ajuns langa casa mea si mau observat fugind. Au inceput sa alerge dupa mine. Se auzeau focuri de arma in spatele meu. De ce iam omorat?! Acum ce ma fac?!

Alerg cat ma tin picioarele. Un glont ma nimereste in umar dar nu simt mare lucru din carza adrenalinei. Alerg,alerg pentru viata mea. Daca ma prind e de rau. Fug pana in cealalta parte a orasului unde era o padure mare si deasa. Se zvonea ca asta e padurea criminalilos si daca intri in ea practic esti mort. Nu am alta solutie. Daca ma prind politista sau daca intru in padure tot aia e. Nam nimic de pierdut inafara de viata. Oricum,nimeni nu miar duce dorul.

Intru in padure dar politisti ma tot urmareau. Mai primesc un glonte in spate si cad la pamant. Am pierdut sange si am obosit. Tot ce mai vad si aud sunt focurile de arma si trei umbre care se apropie de mine. Totul se face negru si nu mai aud nimic.

Ma trezesc peste ceteva ore intrun pat. Nu era camera mea. Era totul intunecat si vechi. Parca nu ar fi trecut nimeni pe aici de multa vreme. Observ ca sunt bandajat la rani dar tot ma dor de nu mai pot.

Pe usa intra o doctorita neagra toata cicatrici.

Eu: cine esti tu?!

D: oh,teai trezit. Eu sunt Nurse Ann.

Eu: numi suna cunoscut!

Ann: nici nare cum. Stai linistit altfel o sa te doara mai tare.

Eu: bine...

Ann: deci tu esti noul proxy.

Eu: cei ala?

Ann: un slujitor a lui Slenderman.

Eu: si ala e...?

Ann: un om inalt,subtire,fara fata cu tentacule la spate. Pe scurt,stapalul tau.

Eu: ce? nu. Nu,cum?

Ann: vezi semnul ala nu?*imi arata spre semnul de pe mana care era negru*

Eu: cei cu el?

Ann: e semnul lui. Te urmarea de cand erai mic si aseara ai devenit oficial un proxy. Nu ai ce face cu asta. Daca te impotriveste te omoara.

Eu: chiar nu e nici o cale de scapare?

Ann: doar daca te dai de partea lui Zalgo dar acolo e si mai rau.

Eu: si ala...

Ann: un demon. Acum nu mai pune atatea intrebari!

Eu:bine...

Ann: hai,intindete ca trebuie sa iti schimb bandajele.

Ma intind pe patul ala scortos si imi schimba pansamentele.

Ann: bea asta.*imi intinde un pahar su un lichid necunoscut*

Eu: cei asta?

Ann: te ajuta sa te vindeci mai repede. Bea asta si pana maine esti ca nou.

Eu: bine.

Beau si simt cum imi recapat incet puterile.

Ann: odihnestete. Maine va fi o zi lunga.

Pleaca si ma lasa singur. Incerc sa ma gandesc la ce am facut.

Voce: de ce te tot gandesti? Bine ai facut.

u: mai lasama...

Voce: lasama tu. Hai,culcate.

Eu: da...

Incerc sa adorm si in scutr timp reusesc.

DIMINEATA.

Ma trezeste vocea asta enervanta.

Voce: trezirea! E dimineata!

Eu: nai somn? Chiar,pana la urma cine esti tu?

Voce: sunt ca un fel de subconstient.

Eu: da ce subconstient sadic am.

Voce: imbracate o data!

Ranile miau trecut.Ma uit la pat si era acelasi hanorac dar parca era nou. Nu mai avea gaurit de la glonturi. Ma imbrac si ies pe usa. Era un coridor lung,inrunecat si patat cu sange. Oare pe unde sa o iau?

Voce: la dreapta.

Eu: daca nu merg bine...nam ceti face.(spun astea in gand)

Voce: ai incredere.

Eu: daca zici tu...

O iau la dreapta si gasesc niste scari mari care duc la parter.