Ora 1.

106 19 12
                                    

    Îmi revin destul de greu după cearta cu tata, nu e vina mea că mă acuză mereu pentru niște lucruri banale...
    Stând pe spate în pat îmi amintesc momentul certei noastre de ieri și lacrimi cad din ochii mei negrii prelingându-se de pe fața mea pe perna alba ce o aveam subt cap.
     Tensiunea dintre noi a continuat și azi după amiază "Nu faci nimic, stai doar pe telefonul ăla" și mintea mea resimte palma primită acum câteva ore în urmă, ochii mei își reamintesc acea față roșie, buzele lui strânse în interiorul gurii, apropierea lui bruscă de mine și pregătirea de ami da o palmă...
       După ce ma lovit am căzut jos din picioare ca o pană  izbindu-mă de ușa bunicii ce era închisă, atunci am știu ce trebuie să fac, în două secunde m-am ridicat nervos de jos și am ieșit fugind pe poarta curții în grădină. Alergând pe cărare, slapii din picioarele mele se fâţâiau deoarece aveam picioarele transpirate așa ca la jumatatea drumului am renunțat la ei continuând sa fug desculț. Des îmi întorceam privirea în spate gândindu-mă că sigur are un arag în mâna și " dacă mă prinde mă va bate până nu mă voi mai putea ridica de jos" îl credeam în stare așa că îmi continui drumul până simt o săgetătură ce-mi străpunge piciorul făcându-mă să mă ascund pe o coastă de deal plină cu pruni unde iarba nu era cosită sau mâncată de animale. Mă uit la degetul mare a piciorului meu când observ că sângerează, carnea fiind străpunsă cel mai probabil de un ciot în care am călcat când alergam. Îmi venea să ţip dar știam că sunt prea aproape de monstru așa că am preferat sa îmi apăs foarte tare mâinile pe gură. Inima mea bătea din ce în ce mai tare la fiecare secundă pe care mi-o imaginam trecând...era așa cumplit.
     Starea de hipnoză îmi dispare la bâzâitul telefonului meu din buzunarul de la spate..

    "Tata".    Văd pe ecran respingându-i printr-un mesaj în care i-am scris:

     "ESTE DOAR VINA TA!...pentru că nu știi SĂ TE CONTROLEZI"

       Și îl pun înapoi la spate.

       Ieșind din transa minții mele mă uit la ceasul telefonului "1:05", clipele ce nu-mi dau pace alungă orce stare de somn din ochii mei ce încă sunt taxați cu amintiri nenorocite ce se leagă de un nemernic numit "tata".
   

      ______________________________

     !!!Gânduri, replici și acțiuni insirate din nefericire din viața reală!!!

     

5 ore până Dimineață. Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum