Stateam in intuneric
Cautam lumina,
O portita de savare.
Nimic....
Apoi,deodata apare un chip
Cu doi ochi caprui-aurii ce ma privesc.
Incepe a deschide doua porti,
Zambeste...
Ma pune sa aleg:
Usa care duce "acasa",
Un loc presarat cu incercarile grele ale vietii
Si usa disparitiei...
In acel moment ,
Mi-a trecut viata prin fata ochilor...
Mi-a aratat ce urmeaza...
M-am speriat,
Am vrut sa renunt,
Dar pe chipul lui de piatra,
Apare o privire calda
Ce-mi da forta sa rezist.
ALEG SA RAMAN!
Privirea calda dispare,
El se infurie,dar pleaca zambind.
Nu inteleg...
In intunericul in care ma aflam,
Incepe o furtuna teribila.
Incep sa strig si sa plang...
Vine din nou...
Ma pune din nou sa aleg
Intre existenta plina de teste
Si disparitie...
Cu si mai multa
Forta aleg existenta chiar daca dau de greu...
Deodata,el este acoperit
Cu o bula ce seamana cu soarele...
Il rog sa opreasca ploaia
O opreste,porneste ninsoarea...
.
.
.
Peste doua ore inghet si cad la pamant.
Revine...
Ma vede...
Inca nu renunt la ea -la lumina-
Opreste ninsoarea,
Iar o lacrima de cristal
Cade pe obrazu-i rece ca de piatra.
Ma ia langa el,
Ma saruta pe frunte
Si-mi sopteste: :TREZESTE-TE!"
Ma trezesc si sesizez c-a fost un vis...
.
.
.
TU CE AI ALEGE:
SA LUPTI sau SA TE DAI BATUT?
