-Tu nu înțelegi că trebuie să te măriți? Ai 17 ani , femeie! Deja eşti fata bătrâna satului !
-Dar nu vreau, mamă! Eu îl iubesc pe Iustin! Mi-a promis că se va întoarce la mine!
-Ei că asta-i bună. Auzi la ea , "se va întoarce" ! Pff, patetic copilă! Ți-a promis asta acum 8 ani , nici măcar nu s-a mai întors. De unde şti tu că ne e mort sau că nu e însurat?! Hă? De unde?
-Pentru că ştiu, mamă! Ştiu că e acolo şi că încă mă iubeşte !
-Pff, să nu mai aud nimic ! Te măriți cu cine spun eu şi punct!
Şi cu acestea spuse mama sa, Aghata, ieşi din cameră cu o falcă în cer şi una în pământ. În urma sa rămânând Mădălina plângând. Cosițele ei lungi, împletite în spic, ochii săi căprui scufundați acum într-o mare de lacrimi.
"Şi sufletul îmi urlă de durere/
Dar tu nu eşti aici să asculți"
Dragostea promisă de Iustin în urmă cu ani buni o făcea încă să spere că se va întoarce.
Acum 8 ani...
Prin pădurea întunecată , pe cărarea îngustă pe care mergeau Iustin şi Mădălina nu erau singuri. În urma lor, cu atenție, îi priveau o pereche de ochi roşii sângerii în care se citea uşor setea pentru sânge. Cei doi copii au simțit pericolul şi au început să fugă. În fuga lor Mădălina se împiedică de o rădăcină ieşită de copac şi căzu. Prietenul său observând aceasta se întoarse şi fugea înspre creatura cu ochi roşi dispărând în negura pădurii.
De atunci aceasta îl căuta zi şi noapte sperând să îl găsească într-o zi.
După ce îşi terminase toate treburile şi scăpă de gura mamei sale, Mădălina , căci aşa se numea, ieşi la o plimbare de seară.
Aerul răcoros , total neobişnuit pentru acea perioadă îi dădea fiori , dar totuşi continuă să meargă înainte.
-Of, Iustin, unde eşti? Mi-ai promis că o să fi mereu lângă mine să-mi alini durerea. Unde eşti acum? Unde? Şuroi de lacrimi curgeau pe fața sa când , în spatele ei doi ochi însângerați o priveau.
Heii , o nouă carte , o nouă poveste! Sper să vă placă. Dacă da , nu uitați de vot şi de comm. Pupici🌹😻
