De ce eu?

Nu mă lăsa (Partea Întâi)

Aud un sunet în depărtare. Sunt în Rai? Așa se simte când ești mort? Sunetul se aude din ce în ce mai tare. Apoi îmi dau seama că sunt sirene de poliție. Confuză, deschid ochii și îl văd pe tata care se uită îngrijorat în depărtare.

-- Șefu', e poliția! -- îi strigă unul din bărbați tatei.

-- Pot să-mi dau și eu seama de asta! -- se răstește tata la el.

-- Bine, păi și ce facem? --

Tata stă și se gândește o clipă, iar apoi se ridică de pe mine.

-- Luați-o și să fugim! -- le ordonă el.

Bărbații mă iau pe sus și încep să alerge, dar în fața lor apar polițiștii. O iau în direcția opusă, dar și de acolo își fac apariția agenții.

-- Mâinile sus! Sunteți înconjurați! -- le strigă un polițist prin portavoce.

Tata se uită de colo colo încercând să găsească o cale de scăpare, dar o voce îi atrage atenția:

-- Renunță, Tim. --

Din mulțimea de polițiști își face apariția mama, împreună cu Erin.

-- Eliberează-mi fiica și nu vei păți nimic, deocamdată. --

Vocea mamei e una severă și autoritară. Erin doar stă în spatele ei și se uită cu o față neutră, dar care îmi arată că și ei, la fel ca mie, îi e frică. De ce? Fiindcă știu că tata nu se va da așa ușor bătut.

Bărbații vor să mă pună jos, dar tata le face semn să nu. Face un pas in față, iar polițiștii își scot puștile la vedere. Își îndreaptă atenția spre mama.

-- Kelly, știi bine că e spre binele lui Jack ca Elena să moară, altfel sufletul lui nu se va odihni niciodată în pace! -- îi spune tata mamei.

-- Tim, ești nebun?! --

Mama se apropie de el.

-- Cum poți să spui că Lena trebuie să moară?! E fiica ta! Fiica noastră! --

-- Nu mai e demult fiica mea! -- îi strigă tata înapoi.

Mama rămâne șocată. Trage aer în piept și spune:

-- Tim, dacă n-ai de gând să mi-o dai pe Lena, o să te omor cu propriile mele mâini. --

N-am mai văzut-o niciodată atât de nervoasă pe mama. Tata doar se uită la ea, după care se întoarce spre cei doi bărbați care mă țin și mă ia din mâinile lor. Pentru un moment cred că vrea să mă dea mamei, dar se îndreaptă cu mine spre mare.

-- O vrei?! -- o întreabă tata pe mama.

-- Tim, ce-ai de gând să faci?! -- spune mama înspăimântată.

-- Ceva ce-ar fi trebuit să fac încă de când am răpit-o!

-- Tim, nu!!! -- țipă mama la el.

-- Domnule Malloy, lăsați fata! E un ordin! -- îi strigă unul din polițiști.

Tata se uită la el dar nu pare să-l audă fiindcă se apropie și mai tare de mare.

-- Tim, te rog n-o face! Te implor! Fac orice! -- strigă mama. -- Nu pot s-o pierd și pe Lena! --

Mama are deja lacrimi în ochi. Încep și eu să plâng. Credeam că dacă își vor face apariția polițiștii, tata va renunța, dar m-am înșelat. Cu cât ne apropiem mai tare de mare, cu atât mă simt din ce în ce mai neliniștită.

-- E timpul să mori pentru fratele tău! -- îmi spune tata.

-- Nu!!! -- strig eu.

În acel moment tata se oprește. Confuză, mă uit la el și îl văd că se uită în zare, dar nu clipește. Apoi mâinile lui îmi dau drumul, iar eu mă depărtez de el și mă uit speriată.

Mai stă câteva secunde așa, iar apoi se prăbușește la pământ, din capul lui curgând sânge. În spatele lui îl văd pe Chris. Are în mână o piatră cu sângele tatei pe ea.

-- C-Chris? -- îl întreb confuză.

El doar se uită la mine cu lacrimile curgându-i pe obraji necontrolat. Nu mă pot abține, așa că plâng și eu. Apoi alerg spre el, iar el mă cuprinde într-o îmbrățișare strânsă.

-- Ești chiar tu. Ești aici. -- îi spun printre plânsete.

Chris mă strânge și mai tare.

-- 2 luni. -- îmi spune. -- N-am încetat niciodată să te caut. --

-- Nu m-am îndoit nicio secundă. Am tot sperat că mă vei găsi și uite că s-a întâmplat. --

Se depărtează puțin de mine, dar numai cât să mă sărute. Mi-au lipsit săruturile lui.

-- Mi-a fost așa dor de tine. -- îmi zice după ce ne desprindem din sărut și ne îmbrățișăm din nou.

-- Și mie. -- îi spun.

-- Tim Malloy, sunteți arestat pentru comiterea actului de răpire și tentativă de omor asupra Elenei Malloy. -- îl aud pe polițistul șef.

Nu îndrăznesc să mă uit. Îmi pun capul la pieptul lui Chris, așteptând să se termine odată totul. Chiar dacă tata a făcut ce a făcut, nu-l pot urî. Nu e vina lui că a ajuns nebun.

-- Nu! Nu mă puteți aresta! N-am făcut nimic rău! -- strigă tata.

Se face liniște câteva momente, după care îi aud vocea mamei.

-- Mi-ai răpit fiica, ai ținut-o prizonieră timp de 2 luni, iar apoi ai vrut s-o și omori! --

-- Am făcut toate astea pentru Jack. -- spune tata fără nicio jenă.

Îmi întorc puțin capul doar cât să văd cum mama îl plesnește pe tata. Speriată, îmi îngrop capul înapoi în pieptul lui Chris.

-- Luați-l din fața mea. -- le ordonă mama polițiștilor.

În acel moment aud câteva pocnituri, iar apoi pe mama țipând.

-- Nu voi renunța până când Elena nu va muri! -- strigă tata.

Apoi totul se face negru. Simt o durere infernală în spate. Îl văd pe Chris cu o față șocată. Încep să nu mai văd bine și mă las din ce în ce mai jos, până când spatele meu atinge nisipul.

-- Lena!!! -- îl aud pe Chris țipând.

Simt un lichid care curge din spatele meu. Realizez că e sânge, iar în spate am un glonț. Tata m-a împușcat. Simt mâinile lui Chris pe spatele meu, încercând să oprească sângerarea.

-- Stai liniștită Lena, nu ți se va întâmpla nimic! Am chemat deja Salvarea! -- îmi spune el.

Eu doar continui să mă uit la el. Știu că de data asta, nu-l voi mai vedea niciodată. Îi întind o mână pe obraz.

-- Chris... -- murmur.

-- Da, Lena? -- îmi răspunde cu o voce tremurată.

-- Mulțumesc că m-ai învățat să iubesc. -- îi spun cu ultimele puteri.

-- Nu, nu spune asta Lena! Nu vei muri! Vei fi bine! Nu voi lăsa să ți se întâmple nimic! Abia te-am găsit, nu te pot pierde din nou! Te rog Lena, nu mă lăsa... --

-- Chris... -- încerc eu să-l calmez.

Îi mângâi obrazul cu degetul mare.

-- Ești și vei fi dragostea vieții mele. -- îi mai spun.

Simt lacrimile lui Chris pe pieptul meu. Se apleacă spre mine și mă îmbrățișează.

-- Și tu a mea. -- îmi zice.

Apoi, ochii mei se închid. Și de data asta, sunt sigură că nu se vor mai deschide.