Fata din Pădure

Episodul 1

Era o zi de vară frumoasă,afară era din nou o ploaie rece ca de fiecare dată mă speriam de ea. Nu știam ce era sau de unde vine. De data asta bătea și vântul. Nu știu ce era, dar simțeam ceva rece venind. Decid să mă îndrept spre potecă, apoi mă așez pe banca de acolo din aproprierea lacului. Priveam cum ploaia cade în lac și era frumos. După ceva timp constant că sunt udă și decid să mă ascund. Stau la poalele unui copac și privesc în gol, auzind ploaia și mai tare. Deodată aud un sunet ciudat și foarte tare care mă sperie, încât fug imediat în pădure. Mă opresc lângă acea colibă părăsită. Era una foarte urâtă, fără uși și geamuri. Înăuntru nu se afla nimic, dar mai mereu stăteam în ea. Mă cuibăresc pe jos și imediat adorm. Mă trezesc și decid că îmi este foame așa că decid să merg prin pădure poate așa găsesc ceva de mâncare. Ajung la marginea păduri și văd că ploaia s-a oprit. Văd în depărtare un coș de gunoi și merg acolo. Scotocesc prin gunoi până ce găsesc ceva de mâncare. După ce mă mai saturat puțin văd în depărtare câteva persoane care merg pe potecă. Pentru si vedea mai bine, mă ascund în pădure.  Aceștia trec prin dreptul meu pe potecă și vorbesc între ei. Nu știu exact ce spune, dar înțeleg câteva cuvinte. Înainte de a ajunge aici am fost într-o altă pădure, nu știu cum se numea, dar era imensă. Nimeni de acolo nu mă vroia, iar un lup pe nume Luke nici nu dorea să mă apropri de haită lui. Eu am ajuns aici, îmi amintesc doar o persoană care a spus ceva și spoi m-am trezit aici. E ceva vreme de când încerc să supraviețuiesc aici. Aud un mârâit și mă întorc de unde văd un lup. Mârâi la el și apoi fugim prin pădure. Îl știu de mult timp și e ca din familie. El a avut grijă de mine. Ajung la cabană prima și în față mea apare un urs. Sunt atacată de acel urs, dar lupul ce ajunge după mine își folosește ghiarele pentru a da în bestie. Atac și eu dar sunt aruncată pe jos. Cum ursul venea spre mine, lupul se aruncă asupra lui, dar este rănit. După ce urlu mai apar alți lupi așa că ursul pleacă. Lupul se ridică încet apoi dispare împreună cu ceilalți lupi. Mă ridic de jos și merg din nou în aproprierea cărări. Mă uit după un copac fiindcă banca era ocupată  de câteva persoane care avea o chestie neagră în  mână. Văd venind pe cărare 4 persoane și mă uit la ele. Mă mut de la un copac la altul încât nici nu observ că fac zgomot.

-Haide telefonu-le, mergi,țipă acel băiat. 

-Dacă țipi la telefon, nu rezolvi nimic, zice o fată.

-Am nevoie de semnal la date mobile.

-Suntem aici de 10 minute, tot iți verifica telefonul, zice o femeie mai în vârstă.

-Trebuie să fac un live pe instagram, urmăritorii trebuie să știe.

Acel băiat a rămas în urmă. Aud pe cineva cum cântă. Mă uit în sus și văd în copac o pasăre. Mârâi la ea tare și aceasta zboară.

-Hey, am auzit un zgomot, un mârâit, zice băiatul venind în viteză.

-Asta e scuza ta ca să scapi de mersul prin pădure?

-Ce? Nu!, e serios , cred că venea din pădure.

-Sigur, așa ai făcut și anul trecut când ai zis că ai văzut un rechin în lac, doar ca să nu vâslești.

-A fost doar o dată, se poate să fie un lup.

-Singurul lucru de aici ar putea fi un urs, care din păcate nu ai șanse să îl vezi.

-Mă duc în pădure, să nu încerci să mă oprești.

Mă întorc cu fața și observ că acel băiat nu mai e. Aud pași și mă uit speriată să văd cine ar putea fi. Observ că acel băiat se plimbă prin pădure. Mă țin după el până când acesta se oprește. Vreau să mă apuc să urlu, dar apare un urs. Băiatul se sperie și fuge. Am avut noroc că nu ma văzut.

-Am văzut un urs, trebuie să mă crezi.

-Mai ai să îmi spui că ai văzut o fantomă.

-De ce nu am filmat?

-Pentru că nu aveai ce, haide, părinții ne așteaptă.

-Dacă nu mă crezi, du-te tu să vezi.

-O să mă duc diseară și o să îți dovedesc că nu este nimic acolo.

Seara după ce mănânc din gunoi, mă așez pe o bancă înainte de a merge la somn. Admir lacul, dar mă uit în ambele părți ca să fiu sigură că nu vine nimeni. Deodată o văd pe fata de mai devreme venind pe cărare. Fug repede în pădure și alerg spre colibă ca să nu mă observe, dar unul dintre picioare îmi rămâne blocat într-o capcană de urs. Aud pași, deci acea fată a intrat în pădure. Urlu de câteva ori ca să o speri. Apar câțiva lupi. Unul dintre ei se repede la ea. Mârâi din nou, dar lupul nimic. Mă zbat tare și reușesc să scap. Piciorul mă doare și văd un lichid roșu ce curge. Mă reped la acel lup, îmi i-au poziția de atac și mârâi. Lupul o lasă pe fată și mă atacă pe mine. Îmi folosesc unghiile și atac. Le înfig în lup. Îmi înfig gura în el și atac cu toată forța până ce îl las lat la pământ. Fata mă privea uimită și când o văd fug.

-Hey tu, cine ești?

Rămân după un copac în speranța că va pleca.

-Mulțumesc că m-ai salvat, eu sunt Audrey apropo.

Tot nu pleacă așa că i-au o creangă de copac  de jos și îl arunc apoi când se uită la după el fug rapid după alt copac.

-Nu te speria, nu îți voi face nimic.

Mă uit de după un copac, dar tot acolo este. Trebuie să fac cumva ca să nu mă observe. Dar cum? Nu am nici o idee. Mă trezesc din gândurile mele când aud urme de pași tot mai aproape. Inima îmi bătea tare.

-Aici erai?

-Ce cauți tu aici?

-Am venit să îți zic că este un urs  în această pădure.

-Și, nu l-am văzut.

-Sigur e pe aici pe undeva.

-Un lup era să mă atace, dar o altă creatură, nu am văzut bine a făcut lupul praf.

-Ți-am zis eu că era lup.

-Tu ai văzut un urs și ai fugit.

-Nu e adevărat, venea spre mine.

-Nu trebuia să stai acasă?

-Vroiam să văd dacă ai găsit ceva.

-O nu, acum s-a speriat și a fugit, vezi ce ai făcut.

-Nu da vina pe mine.

Mă strecor cât timp ei vorbesc, dar simt din nou durerea la picior și cad jos, în timp ce urlu de durere.