Blestemul din Japonia

Legenda Lui Amaterasu

Amaterasu este descrisa in Kojiki ca fiind zeita soarelui nascuta din ochiul lui Izanagi, care de asemenea l-a adus pe lume si pe Susanoo, zeul furtunii. In Kojiki se spune despre ea ca este zeitatea din care emana intreaga lumina si este asociata cu soarele datorita cordialitatii si compasiunii sale fata de oamenii care o venerau. Cu alte cuvinte zeita este o interpretare a luminii si a caldurii, vazute ca un simbol al iubirii si al puritatii.
Zeita se afla asftel in opozitie cu fratele ei, Susanoo, personificare a brutalitatii si a violentei. Un mit japonez descrie cum, odata, Amaterasu, suparata de comportamentul fratelui ei, s-a refugiat intr-o pestera, Amano-Iwato (Pestera Soarelui). Ea a ascuns toata lumina care emana din trupul ei, invaluind lumea in intuneric.
Conform mitului, Susanoo urma sa fie trimis in lumea mortilor alaturi de Izanami, de catre tatal sau, Izanagi. Insa Susanoo era inspaimantat de ce va vedea acolo si totodata invidios ca Amaterasu avea parte de toate minunatiile raiului. De aceea, zeul a plecat spre Takamagahara, sub pretextul ca vrea sa-si ia ramas bun. Vazandu-l ca vine, zeita soarelui, cunoscandu-l foarte bine, a pus in preajma o tolba cu sageti si luat un arc pentru a-si asigura protectia. Amaterasu i-a iesit in intampinare fratelui ei si a aflat ca el vrea doar sa-si ia ramas bun. Zeita a cerut atunci o dovada pentru bunele lui intentii. Susanoo a propus sa creeze copii divini care sa conduca cu intelepciune lumea. Amaterasu a fost de acord, a luat sabia fratelui ei, a rupt-o in bucati si a transformat-o in trei zeite, care erau mai frumoase ca orice alte zeite din lume, in afara de Amaterasu. Susanoo i-a cerut atunci surorii sale cele cinci bijuterii pe care le avea la gat, si dupa ce le-a spart cu dintii a suflat o ceata luminoasa din care s-au nascut cinci divinitati masculine, mai puternice decat oricine, cu exceptia zeului furtunii.
Cand Susanoo, multumit de creatia lui, si-a proclamat omnipotenta, Amaterasu i-a amintit ca cei cinci zei au fost nascuti din colierul ei. Nervos ca nu este apreciat, Susanoo devine dintr-odata violent si isi pierde controlul. El a dat drumul ploilor si vantului, pe care le avea sub comanda, a distrus lanurile de orez pe care Amaterasu le ingrijise cu atata grija. Zeita soarelui se astepta la asa ceva si nu a intervenit, gandindu-se ca aceasta este firea fratelui sau. Din pacate, insasi rabdarea zeitei l-a intaratat si mai tare pe Susanoo. Zeul voia sa o atraga si pe Amaterasu in aceasta lupta, insa ea ramanea distanta, superioara lui.
Intr-o zi, Amaterasu si prietenele ei teseau in camera sacra a zeitei haine pentru zei, cand a venit Susanoo, hotarat sa-i dea un ultim mesaj surorii lui. El a luat unul din caii zeitei (animale sacre pentru ea), l-a jupuit si l-a ucis, apoi a facut o gaura in acoperis si a aruncat in cercul de femei tesatoare. Pe saua calului a scris "Lucrurile nu sunt intotdeauna atat de negre si albe precum par". Aceasta intamplare infricosatoare a facut-o pe una din cele mai vechi prietene ale lui Amaterasu sa moara la picioarele zeitei. Amaterasu a fost atat de speriata incat a fugit din palatul ei. A gasit o pestera intr-un colt linistit al raiului, s-a refugiat in ea si a acoperit intrarea cu un bolovan. Lumea a fost adancita in bezna. Cosiderandu-se invinsa in lupta spirituala contra fratelui ei, Amaterasu a stat o perioada destul de lunga in pestera. Intre timp recoltele oamenilor s-au vestejit fara lumina soarelui, iar oamenii, lipsiti de speranta de a o mai vedea din nou pe zeita, au inceput sa moara.

Vazand aceasta situatie, ceilalti zei s-au adunat si au planuit sa o scoata pe zeita afara. Nici unul din ei nu a reusit sa o convinga. Atunci, zeitei bucuriei, Ama-no-Uzume i-a venit o idee. A agatat o oglinda de bronz intr-un copac de la intrarea in pestera. Apoi s-a dezbracat de haine si s-a acoperit cu frunze de bambus si flori. A rasturant o cada si a inceput sa danseze pe ea, lovind-o cu picioarele. Zeii au fost impresionati de dansul ei erotic si au inceput sa o aclame. Auzind zgomotul de afara, Amterasu a devenit curioasa si vrut sa vada ce se intampla. Zeul fortei s-a ascuns la intrarea in pestera, cu gandul sa o traga afara pe Amaterasu, daca aceasta aparea. Nu a mai fost insa nevoie de el, deoarece zeita, scotand capul afara din pestera a fost orbita de reflexia ei luminoasa in oglinda de bronz si, pentru moment a uitat de frica si durere.
Amaterasu s-a privit pentru prima oara in oglinda. De atunci, ea a hotarat sa atarne oglinzi la intrarea in templele ei, astfel incat oricine ar fi trecut in dreptul lor, sa se uite adanc in ele.
Fara Yata,Amaterasu nu si-ar fi adus aminte cat de importanta este ea pentru intreaga lume... fara ea speranta de a o aduce inapoi ar fi fost zadarnica... fara ea Japonia ar putea fi, inca, cufundata in intuneric si suferinta!