In această grădină
Plină de flori singuratice
N
imic, doar spini
M-am agățat de acest castel din nisip.
Cum te numești?
Ai un loc unde să te duci?
Oh, mi-ai putea spune?
Te-am văzut ascunzându-te în această grădină.
Și știu,
Că toată căldura ta este reală
V
reau să îți cuprind mâna
Cu care ai cules acea floare albastră.
Dar, asta este soarta mea
Nu zâmbi la mine,
Nu lumina spre mine,
Pentru că nu mă pot apropia de tine
Nu ai niciun nume pe care să mi-l poți spune.
Tu știi că nu pot
Să mă arăt,
S
ă mă ofer,
Nu iți pot arăta cât de zdrobit sunt
Port o mască ca să te pot întâlni
Dar încă te vreau...
Înflorită în grădina singurătății
Floarea care seamănă cu tine
A
m vrut să ți-o dăruiesc
După ce îmi scoteam masca asta prostească
Dar știu,
Nu pot face asta niciodată
Trebuie să mă ascund
Pentru că sunt urât.
Mi-e teamă
Sunt ruinat
Mi-e atât de teamă
Că mă vei lăsa din nou în cele din urmă
Port o mască din nou pentru a te putea vedea.
Ce pot face
In această grădină
I
n această lume?
Am înflorit o floare frumoasă
Care arată ca tine
Care respiră ca mine, cel pe care tu îl știi.
Dar, incă te vreau
Încă te vreau...
Poate, înapoi atunci
Puțin
A
tât de mult
Dacă a-și fi avut curajul să stau în fața ta
Ar fi fost totul diferit acum?
Plâng in acest castel de nisip,
Disper,
C
ad,
Sunt singur în acest castel de nisip
Uitându-mă la masca mea distrusă.
Și încă te vreau,
Dar, încă te vreau,
Dar, încă te vreau
Și încă te vreau.
