Viața mea decurgea a normal.Nimic neobișnuit. Liceu,prieteni....și restul. Deobicei ,în pauze,stau în curtea liceului,pe o banca, sub plop,scriind în jurnal.Dupa cum spuneam totul era normal pana la vis.El a schimbat totul.Sa începem cu începutul. Era 23 iunie,penultima zi de școală. Am mers direct acasă după terminarea orelor.Cand mi-am terminat temele era 23:30.M-am dus direct la culcare.Atunci sa întâmplat. Am văzut numai frânturi de vis.Scene care nu se legau.Nu înțelegeam. O persoană într-o mantie neagră, îngropând ceva ce semăna cu o cutie.Apoi o fata cu o rochie neagră intrând într-o biserica părăsită. O fantoma care ledita, printre copaci. Mâna unui băiat prinzând mâna unei fete cu unghii negre.O bătrână întinzând mâna. O insula căreia i se vedea reflexia în apa pe timp de ceață. Nimic nu se lega.Cand a apărut din nou scena cu persoana în mantie neagra. Apoi mi-a șoptit :"fugi,ascundete , n-o lasă să te prindă! "Se pregătea sa întoarcă capul spre mine când visul a fost întrerupt de alarma ceasului.Am vrut să-i povestesc totul Emmei, doar ea mă înțelege.
-E într-adevăr un vis foarte ciudat,spune ea,chiar și așa vrei sa mergem în pădure după ore?
- Sigur Em.
Ne place sa ne petrecem timpul acolo.E liniștit. Putem sa vorbim,sa ne spunem secretele,practic suntem cele mai bune prietene,iar în padure nu ne aude nimeni.
Terminasem orele.Eram gata sa plecam când am văzut un băiat cu o geacă de piele neagră ,înalt, brunet,cu ochi albaștri pătrunzători, dar ceea ce era ciudat legat de culoarea ochilor era faptul ca ba erau albaștri, ba o nuanță de fumuriu.Nici nu prea îți dădeai seama.Parea sa se uite la noi.I-am spus Emmei, și ei i sa părut ciudat.
Ajunsesem la marginea pădurii. Pădurea Portfive. Nimeni nu se aventurează în ea .E plin de lupi.De aceea stăm la marginea ei .Vorbeam pur și simplu.Atunci am observat din nou băiatul acela.Venea spre noi.
-Em....
-Da....
Era destulde ciudat.In acea clipa mi-am amintit de vis.Nu putea avea de-aface cu el...nu?Sau cel puțin așa speram.
-Uite ce-i ,a spus pustiul acela când a ajuns la noi.N-avem timp de discuții, doar veniți cu mine.
-Și de ce am merge oriunde cu tine?a spus Emma.
- Bine nu veniți. ...asta dacă nu țineți la viață voastră.
Mă pregăteam sa-l întreb care-i treaba.Se auzi un urlet înfiorător.
-Nu mai avem timp....veniți cu mine acum!!!
Ajunsesem la o biserica părăsită. Biserica din visul meu.Urletele se auzeau din ce în ce mai tare.Facu un semn la ușă. Aceasta se deschise și acolo nu erau decât niște scări. Coborasem pana ajunsesem într-o peșteră subpământeană. În încăpere se aflau 5 femei.Mi-am dat imediat seama ca doua din acele femei erau mamele noastre. A mea și a Emmei.
-Mamă!?am spus deodată .
-Bine lucrat Andrew. Spuse femeia din stânga mamei mele.
-S-a fost mare lucru,spune pustiul care probabil era Andrew.
-Am dori niște explicații! spune Emma.
-Fetelor avem multe sa va spunem....spuse bătrână din capătul mesei.Era bătrână din visul meu.Dar pana atunci,continuă ea,ar trebuie se va odihniți.
Andrew ne conduse spre camerele noastre.Era drăguț, mai ales ca eu și Em aveam camere alăturate. Erau super spațioase. Un pat de doua persoane,ditamai dulapul,o baie super cool,și un televizor cu plasmă.M-am dus direct la Emma.
-Ely,ai văzut cât e de tare?!
- Știu! Locul acesta e cu adevărat magic....și puțin ciudat.
_________
Știu, am spus ca voi termina cartea pe ciornă.
CITEȘTI
PĂDUREA NEAGRĂ
AdventureNu știu cum sa o descriu,vă las să o cititi(nu va gândiți la ciocolată )
