Nopți albe pentru zile negre

Capitolul I

Jessi este o fata foarte frumoasa, de 17 ani. Pare ca viata ei a fi perfecta. Mereu are tot ce apare mai nou, telefoane, tablete, leptopuri... Locuieste intr-o casa foarta mare, cu parinti care o iubeau, deoarece doar pe ea o aveau. Mereu cu zambetul pe buze, Jessi avea o mare problema cu care se confrunta deja de 3 ani. Aceasta era cancerul. Pe zi ce trecea, aceasta se ruga sa scape, si sa poata sa traiasca. Intr-o zi... Mama a intrat la ea in camera pentru a trezi-o sa mearga la scoala. Pe mama acesteia o chema Karla Marria Jhons, iar pe tata, Jhons Adams Tom.

-Jessi scump-o, e ora 7:00. Haide.... Pregateste-te...

Dar Jessi nimic.

-Jessi!! (striga mama)

Dar ea nimic. Panicata, mama merge la ea langa pat.

-Jessi!!! Jessi!! Trezeste-te ingerul meu!

Dar ea nimic. Mama a sunat la salvare.

-Doamne, Jessica... Iubita mea fiica, sper sa nu se intample ce ma gandesc eu! Te iubesc ingerul meu! :(

Ajunge salvarea, o duce pe Jessi la spital. Cand ajunge, au pus-o in pat, si i-au pus perfuzii. Inima inca i batea.

Dupa 3 ore si jumatate, se trezeste si Jessi.

-Mama, unde sunt? Ce s-a intamplat? Nu am ce cauta aici! (slabita, incearca sa se ridice pentru a fugi)

-Gata scumpa mea! Esti la spital. Nu te-ai mai trezit din somn draga mea! Nu respirai, doar foarte greu. Inima aproape ca ti s-a oprit. Gata, vei fi bine sufletul meu!

Dandu-i o lacrima Jessicai, o ia in brate pe mama sa:

-Te iubesc, mama!

Au trecut doua ore, si a venit si tatal Jessicai la spital.

-Buna printesa mea! Cum te simti?

-Buna tata! Sunt bine, abea astept sa plec.

-Draga mea, gata. Trebuie sa lupti cu aceasta problema, trebuie sa castigi aceasta lupta! Esti tare! Poti castiga luptand, ingerul meu! (Incepand sa planga, tatal o lua in brate si o saruta pe frunre)

-Tata, nu mai pot! Voi pierde lupta cu cancerul! Voi ceda! (si incepe Jessi sa planga)

-Nu! Nu gandi asa! (spune Adams, tatal fetei)

-Te iubim! Gandeste-te ca noi vom suferi! (spune Karla, mama fetei dandu-i si ei lacrimile)

-Va iubesc enorm! Dragii mei parinti! (si i ia in brate pe amandoi)

A doua zi, Jessi merge acasa cu parintii ei. Aceasta o intreaba pe mama sa:

-Ce voi face maine la scoala?

-Daca te simti rau, vi acasa, imi dai un telefon si vin si eu.

Jessi se pune in pat si adoarme, cu gandul ca totul va fi bine.

-Printesa mea, nu vei scapa tu asa usor, esti fata mea si nu te vei lasa asa usor. Viata ta e importanta, te-ai luptat cu aceasta problema de 3 ani, vei rezista! Esti tare! ( si i saruta mana Jessicai, incepand sa planga).

V-a placut acest capitol? Am sa revin cu unul nou, in care o sa aflati se s-a intamplat la scoala ziua urmatoare. Va pup si va multumesc ca ati citit. :)