Ivy P.O.V
Fuck , It's my birthday.. Again..
Mm, nu am prea multe de povestit despre mine. Acum 18 ani a apărut un mic diavol pe pământ. M-am născut eu, o persoană așa de nesemnificativă încât "părinții mei" m-au abandonat în plină stradă , într-o stație de metrou în Chicago, o metropolă cu 10 milioane de oameni . Meh, great city. Și uite-mă pe mine în prezent , pe stradă. Iar singurul loc unde puteam spune că sunt acasă a fost un orfelinat ponosit din care am fost dată afară , chiar azi , de ziua mea fiindcă am devenit majoră. Ieeei, 18 fucking years. Am o zi la dispoziție să îmi găsesc un loc de muncă și un loc unde aș putea locui. Good luck to me!
Caut de dimineață și nu găsesc nici un loc de muncă cu un salariu din care aș putea să mă întrețin. La fiecare interviu la care am aplicat era câte un șef burtos care îmi făcea avansuri. Bleach, nu suport oamenii de genul ăsta.
*conversație telefonică*
-Bună ziua ,domnișoară Brooks?
-Daa.. Cui îi datorez onoarea ?
-Mă scuzați de deranj dar a-ți depus un CV la firma de avocatură Motgomery. A-ți fost acceptată, mai trebuie doar să vă prezentați la birou ca să vorbiți cu domnul John Motgomery să stabiliți detaliile.
-Ah, multumesc. Când trebuie să mă prezint și unde ?
-Într-o oră ar fi bine, pe Central Ave numărul 45. E o firmă mare , n-ai cum să o ratezi.
- Ok, mulțumesc. Să aveți o zi bună.
-La revedere.
*sfârșitul convorbirii telefonice*
Ohhh yeah! Am un loc de muncă ! Finally ! Mă întorc la orfelinat să îmi fac ultimele bagaje, îmi aplic un make-up subtil, îmi iau niște jeansi strâmţi negrii, o cămașă albă și niște teniși de aceeași culoare . Îmi las buclele lungi să îmi atârne rebele pe umeri. O iau în drum spre firmă, dar nu înainte să îmi aprind o țigară.Sunt sigura că voi obtine job-ul ăsta. Sunt Ivy, what the fuck?! Înainte să-mi dau seama ajunsesem în fața firmei . E imensă, cred că are peste 20 de etaje, pare atât de formală și bine pusă la punct. Am intrat înăuntru sigură pe mine știind că voi face ravagii în firma asta. O secretară foarte drăguță mi-a aratat drumul spre biroul domnului Motgomery și când să intru, mă lovesc de un dobitoc.
-Doamne, ești orb ?! Tu chiar nu vezi pe unde mergi ?
-Pff, te rog. Eu nu trebuie să mă uit pe unde merg, așa că lasă figurile.
-Tu trebuia să-mi dai prioritate, gentleman-ule.. spun cu ironie
Îi întorc spatele nelăsându-l să mai spună ceva și intru în birou.
-Bună ziua, domnișoară Brooks. John Motgomery, noul tău șef..spune dându-mi mâna.
-Bună ziua , încântată. Spuneți-mi Ivy, domnule Motgomery.
-Spune-mi John, te rog. Acum poți lua loc. Pentru început aș dori să vorbim despre program și despre angajamentul pe care îl vei lua față de noi.
-Vă ascult. Despre ce este vorba ? Nu am primit prea multe informații .
- Fiul meu are nevoie de o secretară nouă , fiindcă cea veche a demisionat. E a 7-a pe luna asta. Ce pot să spun .. Fiul meu e un om foarte complicat. Ai nevoie de multă răbdare cu el. Nu am spus că va fi un loc de muncă ușor. Dar pentru început am să îți ofer un salar foarte generos și un apartament nu departe de casa mea. Ai permis, nu ?
- Nu tocmai , am crescut într-un orfelinat.
-Păi atunci nu e nici o problemă, vei avea un șofer personal până când îți vei lua permisul. Îți voi oferi tot ce vei avea nevoie atâta timp cât te vei descurca cu cerințele fiului meu.
- Păi vă mulțumesc, sunt sigură că am să mă descurc. spun încrezătoare deși o parte din mine crede că nu va fi așa ușor.
Termin de discutat ultimele detalii cu noul meu șef( ahh , ce bine suna , șef.. loc de muncă, I'm a lady now, what the hell?). Am ieșit din clădirea asta uriașă și jos am fost așteptată de un bentley mulsanne negru și am fost condusă la orfelinat. De abia așteptam să scap de locul ăsta care mi-a provocat doar durere în toți acești ani și acum că a venit și ziua asta, nu îmi vine să cred. Îmi împachetez lucrurile repede și părăsesc locul fără să intentionez să mă mai întorc vreodată aici.Gata! Am zis că las trecutul in urmă. Am ajuns într-un final la noul meu apartament care se pare că este situat în centrul metropolei.. Apartamentul meu se află în faimosul Sears Tower , aproape de râul Chicago unde ai șansa să te dai cu vaporul și care se varsă în lacul Michigan..Aici se află și Millenium Park cu a sa Poartă a Norilor, iar lângă se află și fântâna Buckingham, Muzeul de Arta la care vreau neapărat să ajung.. Din câte știu acolo au o colecție fantastică de impresionşti, artă modernă și bijuterii renascentiste. De asemenea vreau să mă plimb pe Magnificent Mile, bulevardul principal. Am uitat să menționez ca e și o grădină zoologica în aporpiere? Am să-mi duc noul șef acolo dacă o să-mi facă zilele un calvar.
God, ăsta da apartament. E un penthouse cu ferestre mari ce se întind pe toata suprafața peretelui si care îți oferă privilegiul să ai o priveliște uluitoare asupra orașului. Un apartament deosebit de elegant, mobilat cu un simț estetic aparte, elementele decorative deosebite care îmbină stilul clasic și modern în nuanțe predominante de alb și negru cu un contrast revigorant creat de piese decorative și de mobilier în culoare violet, generează o atmosferă romantică, intimă și relaxantă.Extrem de cochet și luminos, apartamentul este împărțit în două camere principale – zona de living cu şemineu și dining cu acces direct în balcon și dormitorul matrimonial cu baie proprie – la care se adaugă holul principal de acces și bucătăria deschisă complet mobilată si utilată. Puțin prea elegant pentru gusturile mele.
Mi-am despachetat tot, nu ca aș fi avut prea multe de despachetat. Asta îmi amintește că trebuie să vizitez Watch Tower Mall îndată ce iau salariul și m-am pus să fac o baie în micul meu jacuzzi ca să mă relaxez puțin după ziua asta încărcată. Am găsit în vitrina mobilei din living o sticlă de șampanie numai bună de degustat. So , Happy birthday to me !
