Mă "trezesc" și sunt înconjurată de umbre,eu fiind una dintre ele. Două umbre,familiare,apar în fața mea și mă îndeamnă să vin cu ele. Încet, încet, acele umbre devin părinții mei.
Îmi doresc din tot sufletul să fiu alături de ei,acolo pot fii fericită indiferent de greutăți, dar o umbră atât de aproape de mine și parcă parte din sufletul meu,nu mă lasă. Mă împiedică să fiu fericită! Nu mă lasă să plec împreună cu părinții mei,stă între mine și ei. Neputând să trec de acea umbră, îmi văd părinții indepartanduse și dispărând în negură, iar șiroaie de lacrimi încep să îmi curgă pe obraz. Nu știu unde mă aflu,părinții mei nu sunt lângă mine...nu m-ai are rost să trăiesc! Defapt...nici nu știu dacă trăiesc sau sunt vie!De ce ?De ce ? Și negura aceasta prin care nu se vede nici măcar o rază de lumină sau de speranță mă face să mă gândesc că sunt în iad . Dar părinții mei ? De ce nu au rămas cu mine ? De ce văd numai negură? De ce ? Dr ce ? Un nesfârșit semn de întrebare!
Bună!
Sper să vă placă acest capitol .
🤩💋❣
CITEȘTI
Umbrele trecutului
RomanceFamilia este cel mai frumos lucru de pe pământ! Dar ce se întâmplă atunci când orgoliul te face să pierzi tot? Suferi.Dar suferi în zadar, căci totul este pierdut ! Adda este urmărită de trecutul mamei ei , ce nu dorește să facă aceeași greșeală...
