Fata cea noua: Aventuri idioate

Prima impresie

Ca orice persoana normala, nu m-am dus sa cunosc împrejurimile. Ce? Adică... Eu nici nu vreau sa fiu aici. Vreau sa fiu acasa, un patul meu confortabil cu o mie de poze atârnate de pereți, nu foindu-ma pe un pat într-o camera goala cu zgomotul muzicii din cluburile de noapte. Putea fi mai rău de atât??! Nu. De ce? Pentru  ca mâine am școală. Nu doar într-o clasa noua, ci într-o școală noua, într-un oraș nou. De ce? Pentru ca nu puteam rămâne în vechea casa. De ce? Nu știu. Întrebati-o pe mama. ✨

A doua zi, la școală.

Oribil, oribil, oribil.
Singurul lucru pe care mi-l doresc este sa ajung acasă. Casa aceea nemobilata și sunetul muzicii din club este vis pe lângă imbulzeala copiilor, mirosul de transpirație și căutarea exasperanta a clasei a 8-a B...
-Auch!
-Scuze, spun eu ca-n îmi dau seama ca am călcat un băiat de aici pe picior. Eu... Nu am... Adică... Și ma uit confuza în ochii lui albaștrii verzui, sa îmi dau seama dacă râde de mine sau e doar unul dintre ceilalti: grăbit și nervos.
-Nu e nimic. În ce clasa trebuie sa mergi? Zise el și își aranja parul blond.
- Clasa a 8-a B, tu?
Oare e și el în aceeași clasa? Ce ma fac?Oare simt ceva pentru el??? Oare... Oare... Atâtea întrebări și... Stai. Dacă...
- La fel... Hmm... Vii???întreba el și ma trezi din visul în care cazusem...
-Sigur. Sa mergem!
Deci... Azi a cunoscut un băiat de care m-am îndrăgostit și cu care stau în banca (diriga e de părere ca băiat cu fata sunt echipa perfecta) și mi-am făcut o prietena. Nu v-am povestit? Ok... Deci... O cheama Sofie și e din Franța... Accentul frantuzesc, pistruii și parul roșcat o cam dau de gol.
-Bună, Sofie!
-Bonjour! Adică.. Ă.... Salut!
Nu prea s-a obișnuit cu... Nimic... Nu e de mult aici și locuim în același cartier. (nici chiar vecine)