,,Poate viata n-are rost,dar ce frumos sa-i dai un sens"
Asta nu e chiar cea mai filosofica vorba pe care am auzit-o vreodata, dar e cea mai buna invatatura pe care a putut s-o aibe cineva! Cineva ce n-a trait in puf,inconjurat de diamante! Daca, teoretic vorbind stam sa analizam aceasta invatatura, ne dam seama ca si atunci cand nu sti ce-i ala noroc intamplator, si te bazezi doar pe faptele tale, te zbati, te chinui, iti aduci fortele la extrem pentru
ceea ce vrei sau pentru persoanele pe care le iubesti, poti sa fi sigur ca esti cel mai puternic om dar in acelasi timp lipsit de orgoliu si egoism.
Eu sunt un simplu copil de 17 ani si am mai multe probleme decat va imaginati. Acum este data de 20.06.2014 ora 13:27 si in curand, o data cu inceperea teoretica a toamnei,voi implini 18 ani. Aveam de gand sa strang bani si sa-mi fac cel mai frumos majorat si vara de dinainte sa fie superba,vizitand minunatiile tarii! Pana s-a intamplat nenorocirea... In urma cu 5 zile,ma pregateam pentru scoala,stand la masa din camera mea si invatand. Mama mea a fost operata pe coloana in urma cu 2 ani. Operatia a fost foarte grea,foarte costisitoare dar mai ales foarte demoralistica, avand si o semipareza pe piciorul drept, nu putea foarte mult sa mearga. Dupa cum v-am spus,acea nenorocire a fost un accident care s-a desfasurat asupra mamei mele. A alunecat pe
gresie, cazand foarte brutal... si piciorul i-a fost rupt in 6 locuri, numai la zona gleznei. Cand am auzit cazatura, m-am ridicat dintr-un foc de pe scaun si am vazut-o lata... Am incercat sa o ridic de la subtioare dar mi-a spus mai intai sa-i indrept piciorul drept, acesta fiind sub fund. Cand l-am scos de acolo am vazut ce s-a intamplat defapt. A fost teribil! Vazand cum glezna a fost bagata in interiorul piciorului si baza tibiei iesind afara, m-a cuprins spaima! Corpul ti-l poti tine sub control,dar ia aminte,vei mai avea multe de invatat pana sa inveti sa iti poti controla gandurile si vorbele!
Cu asta vreau sa va spun ca nu m-am putut abtine sa nu injur de fata cu maica-mea, dupa care spunand cu o voce ce ma dadea de gol ca voi incepe sa plang ,,asta ne mai lipsea". Tatal meu pe de alta parte s-a ingrozit cand a vazut situatia. S-a speriat atat de rau si ii era atat de teama incat nici nu a putut sa stea acolo sa o vada, nu mai zic sa ne si ajute...
Imi pare rau! Dar ce a urmat dupa chiar nu pot impartasi cu voi. E ceva mai teribil decat pot scrie eu prin cuvinte.
