Eroii din România

1.În care Hayli aduce ghinion (Noela)

Bun venit, cititorule (vai zici că e poveste de groază) aici este povestea mea și a prietenelor mele.

Să începem!

Era doar o dimineața liniștită pe strada
Ion Mihalache. M-am trezit dis de dimineață ca să merg la școală.

Să mă prezint numele meu este Noela Thomson. Am 14 ani și sunt din București. Desigur poate credeți că eu am vrut să alerg printr-un tunel de metru dar vă zic NU am vrut. Am vrut doar să cumpăra un creion, dar până la momentul cu securea o să o i-au de la capăt ca să vă explic...

*cu 2 zile înnainte *

Era o dimineața normală în București, m-am trezit deoarece trebuia să merg la ore și nu vroiam să întârzi din nou...
Nu era o școală de normală , era o închisoare... Bine era o școală cu internat (sau o închisoare sub acoperire).

La scurt timp după ce m-am trezit a sunat alarma. Și prin alarmă se înțelege că profesorul nostru de istorie țipa într-un megafon la noi să ne trezim.

Am coborât din pat ca să îmi fac rutina când am observat că eram singură în cameră. Pentru necunoscători în școlile cu internat pentru copii cu probleme (că mine) stil vre o cinci în cameră, cam ilegal deoarece o o cameră de trei dar nu trebuie să avem toți paturi.

M-am ridicat ( da, ridicat! cine are bani are pat, cine e sărac Domnul să-l ajute) .
Am luat niște haine pe care le am găsit (scuze Alina) și am plecat la ore.

Școala se afla pe la periferie, foarte aproape de linia ferată ( uneori ne adunam și fãcema cu mâna la oamenii din trenurile care treceau că un fel de mesaj ascuns ,, Ajutați ne! " Sau,, Luați ne " ). Era mare și totuși ascunsă de marele oraș și de ANAF( o dat directorul școlii s- a luat la bătaie cu un reprezentant de la ANAF) . Pereții erau de un negru strălucitor cu un fel de fulgere auri. Pe pereți se aflau tapuserii ce ilustrau diferite lupte între civilizația greacă și armata romană. (Ca și cum ai fi în muzeu).

Ajuns la ușa clasei unde se ținea lecția , și ce să vezi nu ma ajuns la timp și ușa era încuiată. Mic detaliu dacă nu ajungi la timp la ore nu le mai apuc.,, Nu ai venit, nu ai servit " - asta scria în regulamentul școli. ( iar o să rămân corigentă la desen).

Da cã tot aveam o oră liberă am hotărât sã mai caut pe cineva care a rupt-o în fericire și să încercam să evadăm. Sigur părinți ne abandonează aici, dar ei chiar cred cã vom sta aici ca pr**ti și să nu facem nimic. RĂSPUNS GREȘIT!

Așa că am pornit pe nenumăratele holuri în căutarea oricui... Bine nu caut pe ,,oricine" de fapt îl caut pe cel mai bun prieten al meu Sebastian ( e super de treabă și atent) care este singura persoană în care puteam avea încredere.

Mergând pe holurile nesfârșite am dat peste mulți elevi care au uitat sã se trezească dar nicăieri nu era Sebastian.... Desigur! El se trezește la timp.

Deci în concluzie voi pleca singură. Baftă mie .

{ Și de aici a luat-o ziua razna }

Am mers la baie, am intrat în cabină și am urcat pe capacul de la WC , scoțând o șurubelniță din ghiozdan ( voi chiar credeați că am cărți și caiete sau ceva din nebuniile alea) și am desfăcut aerisirea ( nu era prea mare dar la cât de slabă eram încăpeam, plus nu era prima dată). Am intrat și am dat-o înainte pe acolo. Mă târam pe aclo ca deobicei.

{ Poate nu e un moment foarte bun, știu că vă povesteac cam aiurea și pe scurt dar nu prea știu ce făceam știu doar că.. vă las sã vedeți }

În primul rând aveam noroc că aveam haine negre și nu se vedea toată murdăria din aerisire. Hey Uite-l pe Hayli( șobolanul din aerisire, se spune că dacă te uiți în ochii lui vei avea 12 ani de ghinion) stai... Hayli.... Run..... Nu mi era frică de șobolan dar era dubios așa că m-am târât mai repede . Aerisirea scotea un sunte ciudat și din că în ce mai tare...până aerisirea a cedat și am căzut odată cu ea.

Nu m-am lovit așa de tare dar să privim partea bună până la urmă am ajuns la ora de desen....

Hey prieteni

Trăiesc și vă urez o primăvară frumoasă ❤🙃

Și nu nu am murit. Am idea asta de carte încă din decembrie 2019 și acum am reușit să termin și să modifice acest prim capitol. E cam plictisitor dar având în vedere că nu am mai scris de mult e O. K.

!Sper sã vă placă!