simt
o insuficiență de stele-n seara asta.
și mi se-adâncesc pe față
unghiurile tale.
e ca și cum ușile dintre noi
deschise
și-ar da foc la fiecare muchie
închisă și am deveni un calambur
de universuri.
și e frumos, știi?
stea-minune-genune-catastrofă
o antiteză între muguri și flori de bumbac
pentru că simt o insuficiență
de mine
-n seara asta
o insuficiență de a mă simți artă
pe o pană de gând și un sărut de vânt pe ceafă
am o insuficiență de stele în seara asta
o lipsă de hăuri albioase ce mi se descos de pe capătul inimii
pentru că suntem liberi
liberi și aproape-fericiți
dar niciodată eterni
pentru că avem o insuficiență cronică
de a fi noi înșine
și clipe și cetini și lumină.
suntem doar scrum
de tot ce am putea fi
și praf de aer.
cenușă de stele.
