Ballerina (Harry Styles Fanfiction)

1.Viata noua

 Din camera mea o puteam auzi pe mama ,care ii adresa tatalui meu, om care acum nu mai stiu cine este, intrebari fulgeratoare:

-De ce m-ai inselat, Stanley? Este mai buna decat mine? Te-am dezamagit vreodata? Eu nu am fost suficienta pentru tine? nu am fost suficient de buna, nu-i asa? Cu Emily ce ai de gand sa faci? Ne-ai distrus... Si pentru ce?

Insa, ceea ce ma surprinde cu adevarat, este raspunsul sec, fara emotii al tatalui meu:

-Ea e mai tanara, mai frumoasa decat tine, are mai multi bani...si o iubesc din toata inima mea, asa cum nu te-am iubit pe tine niciodata, Marlyn.

Dupa tremurul din glasul ei, imi dau seama ca mama va incepe sa planga, insa reuseste sa ii spuna tatalui meu: -O sa divortez. O sa o iau pe Emily si o sa plecam departe de aici, iar cand prietena ta o sa te paraseasca, nu o sa ai la cine sa te intorci si o sa ramai singur pentru tot restul vietii tale.

-Caz inchis! Judecatorul loveste usor tocul micut de lemn si, in urma sunetului produs, incerc sa imi opresc lacrimile, care insa nu se mai opresc din curs. Urasc acest sunet, este cel care imi destrama familia pentru totdeaua.

 Ma intorc spre bunicul meu si tot ce pot sa fac este sa plang in umarul lui, in timp ce el imi mangaie usor parul si ma imbratiseaza cu o mana, dar imi era suficient; plangeam de zile intregi si era momentul sa fiu puternica, asa ca m-am ridicat de pe scaunul din piele maro si am iesit cat am putut de repede din sala, nu inainte sa ma intorc si sa il privesc pentru ultima data pe cel care pana acum a fost tatal meu.

O astept pe mama afara, pe treptele institutiei in care familia mea s-a dezbinat. Oare ce o sa facem? Unde o sa stam? Tata a ramas cu casa noastra, cu toate amintirile noastre, care nu o sa plece niciodata de acolo...

-Scumpo...imi intrerupe mama gandurile. Esti in regula?

-Te iubesc mult, mami, sper ca stii asta, ok ? O sa ne descurcam , o sa ne distram mereu, doar tu si cu mine, da? ii raspund repede, nestiind defapt daca am spus asta ca pe o incurajare pentru mine sau pentru ea. Raspunsul ei a fost o imbratisare stransa, care nu avea sa se termine prea curand.

-Emily, ce parere ai despre Malibu?

-Ce?

-Azi am gasit o casa foarte draguta pe malul oceanului, in Malibu, ti-ar placea sa ne mutam acolo? Stiu ca intotdeauna ai vrut sa mergi in Malibu, dar daca...

-Malibu suna perfect, mama. o intrerup eu repede. Mi-ar placea la nebunie sa stam acolo.

-Em, esti gata? Daca nu plecam acum o sa pierdem avionul! striga mama din capul scarilor.

-Imediat, mama! strig la randul meu din camera mea. Cobor scarile in fuga si, inainte sa iesim pe poarta, eu si mama ne mai intoarcem pentru ultima data catre casa de care ne va fi dor toata viata.

-O sa imi fie dor de tine... sopteste mama inainte sa ne urcam in masina , si nu stiu daca a vorbit despre tata, despre viata pe care o ducea aici, sau despre casa in care am trait 18 ani de zile.

Casa din Malibu este una modesta, nicidecum palatul luxuriant in care traiam la Londra, insa este mai mult decat perfecta pentru mine si mama, care vom fi mereu ocupate. Primul lucru de care m-am interesat cand am ajuns aici a fost gasirea unei sali de balet, astfel ca am luat legatura cu profesoara de balet de acolo, o doamna foarte draguta, Doamna Garret, si mi-a confirmat ca ar fi mai mult decat fericita sa o vizitez si sa dansez alaturi de elevii ei, asa ca , imi pun in rucsac o pereche de poante, un tricou negru si niste pantaloni de yoga negri. Cobor scarile si imi iau un mar din cosul cu fructe si o pup pe mama, care era cufundata in munca ei, pe laptop.