Chapter VĪĪ

38 8 3
                                    

Chapter VĪĪ
***
______________

Chapter VĪĪ***______________

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

⚜________________⚜

Îmi alung repede acest gând din minte și îl privesc pe Jungkook care se află în față mea apoape lipit de mine.

      Îmi privește buzele apoi ochiii și din nou mă privește în ochii. Știu ce vrea să facă. Încep să mă panichez. Aste adevărat că mă simt atrasă dar rațiunea este încă alături de mine strigandu-mi că nu îl cunosc.

      Sângele îmi fierbe și mai mult că sigur se îndreaptă spre cap. Asta este singură teorie logică pentru faptul că am amețit dintr-o dată. 

      Îmi întorc capul. Sper că îi este clar că nu îl pot sărută chiad dacă tânjesc după asta. Mă simt ciudat. Singur este din cauza oboseli. Nu aș acceptă niciodată să sărut un străîn oricât de bine ar arată.Eu nu sunt așa.

      Îi simt degetele sub bărbia mea. Își apropie din ce în ce mai mult față până ajunge la urechea mea.

      Respirația lui fierbinte, parfumul lui în care mă inec  și buzele lui exagerat de aproape de urechea mea aproape mă fac să cad dar bine că mă ține el altfel ar fi trebuit să mă dune de pe jos.

     — Noapte bună! îmi șoptește la ureche apoi se desprinde de mine și pleacă nu înainte de a îmi face cu ochiul.

      Atingerile lui calde și parfumul lui pe care îl ador le simt imprimate pe pielea mea.

     Mă trezesc din visare și îi privesc silueta care abia se mai zărește din cauza întunericului.

      Mă uit în jur și rămân mută când îmi dau seama că mă aflu în față casei. Sigur a fost o coincidență. Nu știe unde stau. Dar atunci de ce a plecat? Poate se grăbea chiar dacă nu părea sau poate nu am fost eu îndeajuns de atentă încât să observ asta. Este noapte și sunt obosită. Decid să nu îmi mai fac atâtea scenari și întru în casă.

      Când întru în casă mirosul de fum de țigară mă lovește din plin. 

     — Unde ai fost? spune tatăl meu pe fotoliu vizibil nervos dar cu un glas uimitor de calm.

      Panică pune iar stăpânire în corpul meu dar de dată asta este diferit. Acum este frică.

     — Unde ai fost?! de dată asta țipă.

Las capul în jos din cauza rușini.

     — Eu...mă chemat Minjin la ea...

     — Nu vreau să aud minciuni! Mai întreb o dată. Unde ai fost?!

     — Am fost la o petrecere

     — În timpul școli? Mînă, ce s-a întâmplat cu față care stătea nopțile trează doar pentru a învață. Ai note perfecte.Nu există ceva mai important decât viitorul tău. Eu și mama ta suntem dezamăgiți.

     — Promit că nu se va mai întâmplă.

     — Oare? 

Cu capul plecat și demnitatea la pământ mă îndrept către camera mea intunacata în care mă voi refugia până mâine. Cu tată am scapt ușor, cu mama va fi greu. Aproape imposibil. Aproape.

      Mă pun în pat cu gândul derulând la tot ce s-a întâmplat azi. A fost o zi prea ciudată pentru mine încât nu știu dacă a fost un vis pentru că l-am întâlnit pe Jungkook sau un coșmar pentru tot ce s-a întâmplat la petrecere. Se pare că voi află abia mâine.

      Sigur Minjin aseară era beată și își va cere o gramadata scuze mâine. Se pare că asta face alcoolul din oameni. Îi face să recunoască crudul adevăr. Aceea este părerea ei despre mine și nu o pot schimbă. 

⚜________________⚜
ṧḟᾰԻṧ!т

⚜________________⚜ṧḟᾰԻṧ!т

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Linked to feelings  Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum