CAUTĂ-MĂ...

Capitolul 1

O dimineata agitata de primavara ,intr-un sat linistit din sudul tarii...

- Anays, trezeste-te! Doamne, fata asta iar intarzie. Anays!
- Sunt aici, mama, spuse Anays, dand buzna in bucatarie. Gata de scoala.
- O sa intarzii...din nou, replica mama ei, dandu-si ochii peste cap si incrucisand bratele.
- Lasa fata, nu o mai certa. A stat pana tarziu sa invete, adauga tatal acesteia.
- Multumesc, taticule, replica Anays si il pupa. O sa ajung la timp.
- Mai sunt 5 minute. Sa vad cum ajungi.
- Mergand, spuse ea razand si lua ghiozdanul.
- Sa ai grija!
- Mama, am 16 ani. Sunt mare, stiu sa am grija de mine.
- Poti sa ai si 40, tot o sa imi fac griji pentru tine, spuse femeia si isi imbratisa fata, pupand-o apoi pe frunte. O sa ramai mereu fetita mea.
- Chiar trebuie sa plec, daca vreau sa ajung la scoala.
- Ok, scumpo. Te iubesc!
- Si eu. Pa!

  Povesteste Anays
  Ii fac cu mana mamei si tatei si ies din casa. Ma opresc putin la curtea din fata ca sa vina si Sonia, prietena mea cea mai buna si colega mea de banca. Suntem prietene de la gradinita si nimeni si nimic nu ne-a despartit vreodata. Ei ii spun totul, sunt lucruri pe care parintii nu le stiu.

- Vaai, cineva e foarte frumoasa astazi, exclama Anays cand isi vazu prietena.
- Multumesc, raspunse Sonia, facand o pirueta. Am un baiat de impresionat, nu?
- Daca nici dupa ce te vede asa, tot nu te place, atunci e prost.
- Oricum e prost, continua Sonia, luand-o de brat si pornind la drum. E cu una care nici macar  nu il merita. Aia nu il iubeste, doar se foloseste de el.
- Saracul! il compatimi Anays. Dar il cunosc? Nu mi-ai spus cine e.
- Ee, o sa iti spun la momentul potrivit. Sa fie iubitul meu si iti zic.
- Ok.

Povesteste Anays
  Sonia are momentele ei misterioase, dar tot o iubesc. Indiferent cine e baiatul ala, sper ca va reusi sa fie cu el. Merita sa fie fericita. Si ca tot vorbim de fericire...

- Ce face cea mai frumoasa iubita din lume? spuse un baiat venind spre Anays si sarutand-o scurt pe buze.

Povesteste Anays
  El e Razvan, iubitul meu. E mai mare cu 3 ani ca mine  Ziceam mai sus de unele lucruri pe care parintii nu le stiu. Ei bine, Razvan e unul dintre ele. Nu i-am zis mamei de el pentru ca nu ar fi de acord. Ar zice ca sunt prea mica pentru iubit. Doar Sonia stie de relatia noastra. Suntem impreuna de un an si ne ferim chiar si la scoala, pentru ca se gaseste cate un idiot sa vorbeasca. In satul asta mic, toate se afla.

- Sa nu ne vada cineva.
- Stai calma, nu e nimeni prin preajma, zise Razvan si o mai saruta o data. Buna, Sonia!
- Buna!
- Mi-e somn. Toata noaptea  am tocit pentru test.
- Stii ca ma lasi sa copiez de la tine, nu?
- Te las eu la greu?
- De asta te iubesc, spuse Sonia imbratisand-o. Si pentru multe alte lucruri.
- Am ajuns la scoala. L-ai vazut? o intreba Anays pe Sonia.
- Inca nu, raspunse aceasta dezamagita.
- Merg la baieti. Pa! spuse Razvan si pleca.

  Cele doua au mers in clasa si s-au asezat in bancile lor. Intr-una din pauze, Anays merse la biblioteca sa ia o carte, dar era un prilej bun ca sa se vada cu Razvan. Niciun coleg nu venea acolo, deci practic erau singuri. Bibliotecara este batrana si nu se uita dupa ei.

- In sfarsit, singuri! sopti Razvan si o imbratisa.
- Nu imi place ca ne vedem pe ascuns, dar nu avem ce face, pana nu vorbesc cu mama.
- Nici mie, dar am rabdare. Si stii de ce? Pentru ca te iubesc mult de tot.
- Si eu te iubesc.
- Si te voi iubi toată viața, iar dacă și după moarte oamenii iubesc, atunci te voi iubi pentru totdeauna.
- Dante Aligheri, il completa ea. Asa ma cuceresti acum? Cu citate din carti?
- Nu am zis-o doar ca sa te impresionez, ci pentru ca asta simt.
- Promit ca nimeni si nimic sa nu ne desparta vreodata.
- Si eu promit, spuse baiatul si o saruta pasional.

  Sarutul lor a fost intrerupt de soneria care anunta inceperea orei. Cei doi au iesit pe rand si la cateva minute distanta si au mers in claseleor. Restul orelor au trecut repede si acum fetele se indreptau spre casa razand si povestind. Dupa au intrat fiecare in casele lor, Anays isi ajuta mama la treaba, apoi isi facu temele si invata.

- Scumpo, hai sa mananci!
- Mai tarziu,mami. Mai am de invatat.
- Ok, atunci noi manancam si iti lasam si tie la bucatarie.
- Bine.

Mai tarziu , Anays a terminat de invatat si a mers sa manance cand primi un mesaj de la Sonia.

"Sunt trista, draga mea. Am nevoie de tine."

  Ingrijorata, Anays isi lua geaca si iesi din casa in liniste sa nu isi trezeasca parintii. Ajunse in dreptul portii Soniei si o suna.

- Nu sunt acasa. Vino in vale.
- Dar de ce? Ce ai patit?
- Nu vreau sa ma auda mama plangand. Asa ca am iesit afara.
- Hai ca vin, zise Anays si inchise telefonul.

  Fata lumina drumul cu lanterna telefonului si cobora in vale. Ajunsa acolo, isi gasi prietena plangand. O imbratisa si incerca sa o linisteasca.

- Ce ai patit?
- Nu o sa fiu cu el din cauza nenorocitei aleia.
- Off! Draga mea, imi pare rau! Lasa ca o sa gasesti alt baiat.
- Dar eu nu vreau pe altul. Il vreau pe el, tipa nervoasa Sonia. Astazi cand i-am vazut sarutandu-se am simtit ca mor. Nu il merita.
- Daca se iubesc, nu ai ce face! Esti prietena mea si te iubesc, dar nu poti forta pe cineva sa fie cu tine daca nu vrea.
- Ba el ar vrea, dar nu poate de ea.
- Ti-a zis el asta?
- Nu, dar am vazut cum se uita la mine. Trebuie sa scap de ea.
- Sonia, deja vorbesti prostii. Hai in casa sa dormi! zise Anays si o lua de mana pe Sonia, insa aceasta isi trase mana.
- Imi pare rau, Anays, dar imi stai in cale.
- Ma dau la o parte, spuse fata si se dadu intr-o parte. Poftim, treci!
- Naiva ca intotdeauna! replica Sonia razand in hohote. Nu l-a asta ma refeream, ci ca stai in calea fericirii mele. Vrei sa stii cine e baiatul pe care il iubesc? E Razvan. Dar nu pot sa il am din cauza ta.
- Poftim? replica ea mirata. Iti place de Razvan? De cand?
- De cateva luni, dar nu pot fii cu el din cauza ta.
- Razvan ma iubeste pe mine, nu pe tine.
- Stiu! tipa aceasta. De asta trebuie sa scap de tine. Numai asa Razvan se va indragosti de mine.
- Sonia, suntem prietene! Ce prostii spui?
- Spun ca trebuie sa scap de tine. Intelegi sau iti desenez? Si nu e o prostie. Iubirea mea nu e o prostie. Il merit pe Razvan mai mult ca tine.
- Poti oricand sa gasesti pe altcineva...
- Dar eu nu vreau pe altcineva. Il vreau pe el.
- El nu te vrea.
- Asta pentru ca esti tu aici, dar asta o sa se schimbe curand.
- Adica? Ce vrei sa faci? intreba Anays tematoare si facu cativa pasi inapoi.
- O sa vezi tu, spuse Sonia.
- Sonia, suntem prietene. Cele mai bune. Nu mai conteaza asta pentru tine.
- Nu si nici nu a contat. Daca sunt prietena cu tine e pentru ca esti tocilara si aveam nevoie de note bune. Sau tu chiar credeai ca o fata frumoasa ca mine poate fi prietena cu o stearsa ca tine?
- Suntem prietene de la gradinita.
- Oh, te rog, replica aceasta, dandu-si ochii peste cap. La gradinita esti prieten cu oricine. Chiar nu stiu ce vede Razvan la tine. Sau te-ai culcat cu el si de asta te tine?
- Nu m-am culcat cu el. Razvan ma iubeste! tipa din rasputeri Anays, aproape izbucnind in lacrimi. Ma va iubi toata viata.
- Asta ramane de vazut. Drum bun sa ai!

  Zicand acestea, Sonia o impinse pe Anays in valea abrupta. O privi de sus cum fata se rostogolea si cand intr-un final se opri, cobora sa ii ia telefonul, o lovi cu piciorul, apoi urca valea si se intoarse acasa.

Povesteste Anays
Ma doare tot corpul. Vreau sa ma ridic dar nu pot. Incerc sa strig dupa ajutor, dar nu imi iese decat un sunet mic. E noapte, cine sa ma auda? O implor pe Sonia sa nu ma lase aici, dar nu ma asculta. Imi ia telefonul, imi da un picior si pleaca. Simt cum usor-usor un somn ma cuprinde si imi simt corpul tot mai rece. Oare pana aici a fost viata mea? Pana la 16 ani? Toate planurile mele s-au dus pe apa sambetei si l-am pierdut pe Razvan. Somnul m-a cuprins de tot si nu mai simt nimic...