Mantie de ceata ce strapunge in divin
Lasa-ma sa plec si sa respir .
Umbra vesnica ce-mi rupe pasi
Morbid cuprinde-n gheare alti ispasi.
Stau ,privesc si iar suspin
Prin gemuletul mic orasul plin de venin.
Siluete-n departare , sterse ,scurse ,
Pline de nepasare.
Mi-e suflet amortit si liniste de taina,
Un ludic gand se plimba , imbracat cu-o haina.
Protejat conivs de toate intamplate,
Zboara-n culmile curate.
C-o speranta uimitoare
Se avanta din ce in ce mai tare.
Pelerine negre sad alineate,
Se desfac usor, nefiind uitate.
Intuneca orasul , negru ca un carbune
E gata sa-si accepte soarta, neagra de taciune.
Un strop pierdut din ceruri se prelinge
Un ros puternic pe haina se incinge.
Cade rapus la pamant ,
Cu tot cu plinul avant.
Se izbeste melancolic , destramandu-se-n mii
De bucati de ganduri ce vor mai trai.
Ganduri vesnic calatoare
Ce-si canta soarta inselatoare.
Ce pun stapanire pe oras
Transformandu-l intr-un loc far' de haz.
Stau ,observ si ma ascund
Sa nu-si gaseasca loc un gand nebun.
Tot ce-observ e mana mea, venele ce pompeaza
Fara sa se opreasca , gandurile ce bat , mai rau ca inima unui acrobat.
