O porcarie cu pretentii prostesti.

III. Ma duc acasa.

“Ce fac de dimineata pana seara? Ma suport. “ (Emil Cioran)

   Am iesit in strada cu mainile murdare de sange.Nu e nicio problema,imi strecor mainile in buzunarele paltonului si merg mai departe.Nu ma grabesc,nu am de ce...pasesc linistit fara sa-mi fac vreun proces de constiinta.Trec pe langa mine oameni extrem de grabiti,atat de grabiti ca nu au cum sa se gandeasca ca au un criminal pe langa ei.Sunt grabiti si penibili.Niciodata n-am suportat sa vad cum alearga de colo-colo ca niste chestii robotizate.Mi-as dori sa ii intreb pe fiecare dintre ei cand au trait ultima data si pentru ce atata goana dintr-un loc in altul.Imi vor raspunde cei mai multi probabil ca au copii acasa,ca trebuie sa ii intretina;vor spune ca au case de intretinut,ca trebuie sa mai si manance sau ca banii nu cresc in pom.

Sclavagismul nu s-a abolit pana la urma,a imbracat o forma sclipitoare;in fond e plin de zgura si de viermi.Acelasi rahat despre care e inutil sa vorbesti pentru ca nu are niciun rost.

   Merg sa caut o banca.Nu vreau sa te las fara raspunsuri;te intrebi probabil pe cine am omorat.Inainte sa iti raspund,asteapta putin sa imi caut bricheta.

  Asadar.Lucrurile sunt simple.Am ucis femeia pe care am iubit-o cel mai mult in lumea asta.Inca am imaginea ei in minte..a fost o femeie frumoasa,dar era...Si-a batut joc de mine si de toata iubirea pe care i-am daruit-o.Mi-as fi dat viata pentru ea sau cel putin pentru tot ce credeam ca reprezinta ea.Sa nu iti imaginezi ca m-am pripit pentru ca iti imaginezi gresit.Un alt barbat i-a captat se pare,atentia mai mult decat i-o puteam eu capta si pana la urma,nu asta m-a deranjat;ci faptul ca m-a mintit atata timp,faptul ca eu stiam cu cine isi consuma timpul si unde este,iar ea se incapatana sa inventeze fictiuni atunci cand venea in patul meu si “ma iubea” cu pasiune.Am asteptat,am gandit ca poate are vreo ratacire,mi-am calcat pe suflet,am suferit,dar pana la urma toate minciunile ei m-au ingenuncheat;mi-au innegrit sufletul.Femeia aia era Iubirea mea,se materializase din Ideea de iubire.Pana la urma n-am ucis-o pe ea,am ucis ceea ce reprezenta ea.Poate ma consideri un psihopat,nu-mi pasa;poate m-ai omori cu mana ta,asta ma intereseaza si mai putin.Eu ma simt eliberat.Daca as fi lasat-o in viata,as fi suferit si dupa moarte.Oricum viata e ingrijorator de grea...o durere in plus m-ar fi daramat.Haha...

  Nu o sa-si dea nimeni seama ca eu am fost;puscaria o sa o infunde amantul ei preaiubit si nici nu-mi pasa ca e nevinovat;nu are cum o sa o dovedeasca.Eu plec linistit mai departe,fara suflet si cu o constiinta perfect impacata.Nu vreau sa incep nimic altceva,vreau doar sa ma ridic de pe banca si sa ma spal pe maini.Apoi o sa ma indrept spre Marele Pod.Aveam de gand sa ma arunc de acolo,dar nu am s-o fac.O sa-l trec doar,cu acelasi pas linistit si sigur;si cu gandul cert ca Dumnezeu e un fraier:doar lasa oameni ca mine sa traiasca.Tocmai de asta si vreau sa traiesc.Ca sa-i fac lui in ciuda.Ma duc acasa.