《MAL》-"FF BTS" - Vol. 2

Capitolul 24

~ Jimin pov.~

- Totusi, cum am scapat de acel fan nebun? Intreaba, toti privind-o nedumeriti, dupa care toti ma privesc pe mine.

Eu o priveam intens, iar ea si-a indreptat privirea spre mine, acum privindu-ma si ea.
In camera se lasa o liniste ca de mormant, toti privindu-ne cand pe mine, cand pe ea.

- Pai...noi va lasam sa discutati.

Spune RM, scotandu-i pe toti afara din camera mea. Da, ati auzit bine. Suntem in camera mea, fiindca nu am stiut unde sa o duc cand am vazut-o lesinata in bratele mele.

- Jimin?

Ii aud glasul cristalin, imediat revenindu-mi din transa, scuturandu-mi capul.

- Ai nevoie de ceva? Doar spune-mi si o s......

- Ce s-a intamplat? Ma intrerupe aceasta, eu oftand.

- Eu...iesisem de la un local unde m-am dus sa mananc si te-am vazut mergand pe cealalta parte a strazii, tu parand ingandurata asa ca, te-am urmarit. Spun asezandu-ma pe marginea patului, ea privindu-ma serioasa si atenta.

- Lua-se-i un colt, intrand pe o straduta laturalnica si intunecoasa, deoarece dadu-se-i de un sasaeng, care aparent te-a recunoscut cu tot cu deghizare. Continui eu, ea privindu-ma cu o spranceana ridicata.

- Asta stiu, Jimin. Dar, cum am scapat de el? Intreaba ea, parca asteptand ceva anume de la mine.

O privesc cu subînțeles, aceasta facand ochii mari pentru cateva secunde. Dupa ce isi revine, isi aseaza mana pe bratul meu, zambindu-mi.

- Tu ai fost Jimin. Tu m-ai salvat, nu-i asa? Tu esti eroul meu!

Spune zambind in timp ce-mi mangaia bratul, eu aproband din cap privind-o intens in ochii ei care, straluceau precum niste diamante.

- A fost noroc chior ca am fost acolo la momentul oportun si am putut sa te protejez. Insa, te rog, te rog sa nu mai iesi la ore din acelea afara! Nu cred ca as suporta sa ti se intample ceva.

Spun prinzandu-i umerii cu palmele mele, privind-o serios, dar si ingrijorat. Aceasta aproba din cap, expresia fetei ei fiind una domoala, ochii ei exprimand multumire, dar si dor si iubire.

- Jimin.

O aud spunand, simtindu-i mana fina pe obrazul meu.

- Multu...

De data aceasta o intrerup eu, astupandu-i gura cu gura mea, zdrobindu-mi buzele de ale ei, intr-un sarut tandru si plin de dor.
Spre surpinderea mea, verzuia imi raspunde, afundandu-si mainile in parul meu. Buzele noastre au inceput sa se miste putin mai haotic, dar sarutul fiind la fel de plin de iubire. Ma iubeste! O iubesc! Ma vrea! O vreau! Mi-a fost dor de tot ceea ce inseamna fiinta ei minunata.

O trag mai aproape de mine, asezand-o in poala mea fara a intrerupe sarutul. Imi duc una dintre maini pe spatele ei, cu cealalta mangaindu-i obrazul. Ea se tinea bine de gatul meu, jucandu-se cu mainile prin parul meu ravasit, tot de ea bineinteles.
Ne departam pentru a ne lua aerul necesar, inca privindu-ne in continuare.

- Te iubesc! Spune verzuia gafaind, eu zambindu-i.

- Stiu. Si eu te iubesc!

Ii recunosc eu, ea zambindu-mi inocenta.

- Stiu. Ma imita ea, de data asta, sarutandu-ma ea pe mine.

Ma saruta fara sa-i pese de ceva, fara sa-i pese ca e suparata pe mine. Ma saruta ca si cand am fi deja un cuplu, lucru ce ma bucura, dar ma si innebunea. Ea ma innebunea, cu totul chiar. Simt cum imi musca buza inferioara, imediat asezandu-se mai bine in poala mea. Mi-a muscat din nou buza, eu gemand. Nu m-am lasat mai prejos si, i-am facut acelasi lucru, varandu-mi limba in lacasul ei umed pentru a-mi gasii perechea.