Being a werewolf

It's over !

          Sophie pov
        Era miezul nopții iar eu stăteam și mă uitam în gol . Nu puteam să adorm . Era atât de întuneric încât începuse să-mi fie frică . Stăteam spate în spate cu Derek . Nici măcar nu ne atingeam , nici măcar nu stăteam sub aceeași pătură . Era ciudat ...parcă am fi fost certați .De fapt , într-un fel eram . El era supărat pe mine că nu-l ascultasem , dar sunt o femeie independentă , fac ce vreau eu , nu e ca și cum i-aș fi fost datoare cu ceva .

       Totuși , îmi părea rău așa că m-am  întors și l-am îmbrățișat de la spate . El parcă s-a arcuit într-un fel , parcă îl deranjase atingerea mea .

         -Derek , dormi ? îl întreb eu .

         -Nu .  spune el pe un ton dur .

         -Ești supărat pe mine ?

         -Nu , nu sunt supărat pe tine . Sunt supărat pe ceea ce ai facut , pe faptul că nu m-ai ascultat după ce mi-am răcit gura de pomana cu tine timp de o oră. Mă simt ca un prost . Pe bune , chiar par atât de prost încât să crezi că nu  am realizat  că ai plecat în mijlocul nopții ?

         Vorbea stând cu spatele  la mine . Era atât de supărat încât nici nu dorea să mă vadă.

         -Ce ? Derek , tu nu ești prost . Eu ... eu nu am dorit să te simți așa . Eu doar ... doar am vrut să ajut .

         -Și ai ajutat destul de tare , nu crezi ?

         -Da , știu , am încurcat mai mult de cât era.

         -Spui tu ?

         -Uite...

         -Niciun "Uite !" . Nu vreau să-ți mai aud  scuzele tale de doi bani . Doar taci , bine ?

         Nu puteam să cred ! Era cu totul o altă persoană , pe care se pare că nu o descoperisem până în acel moment . Mi-a spus "Taci ! " . Mie ...mie !

        Mă ridic din pat , și încep să mă îmbrac rapid înhainele mele . Derek se întoarce și mă întreabă :

         -Ce faci ?

         -Nu se vede ? Plec ! Dacă nu ai chef să-mi asculți scuzele "de doi bani" atunci nu mă vei mai auzi vreodată .

          Spunând asta , mă încalț și părăsesc încăperea , trântind ușa . Ies afară , era foarte fris afară . Mă îndrept rapid spre o cărare lăsată de urmele noastre când am venit la cabană . Nici nu știu cum am ajuns la marginea pădurii , cu Derek fugind după mine , normal . Am început să fug și eu . Încotro ? Habar nu aveam ! Tot ce știam era că nu vroiam ca el să mă ajungă . Greu lucru , având în vedere că el era vârcolac. Mă rog , și eu eram unul , dar pur și simplu nu-mi plăcea să-mi folosesc puterile de lup . Nu doream ...mă transformat doar de două ori , la primele mele luni pline .

             A început să ningă , superb !  Îmi era atât de frig ! Derek mă ajunge , e atât de aproape ! Mai are câțiva centimetri și mă putea prinde de braț .Nu mai pot să respir , din cauza oboselii , așa că mă lupt cu corpul meu , pentru a mă îndepărta , însă dau greș. El    m-a prins . Mă uit la el cu lacrimi în ochi .

         -Mă iubești ? îl întreb eu .

         -Desigur ! Ce fel de întrebare este asta ?

         -Dacă mă iubești , dă-mi drumul , definitiv ! Și lasă-mă în pace . S-a terminat ! Pentru totdeauna !

         -Ce ? Nu , nu s-a terminat ! Tu doar ești nervoasă ! Nu vorbești tu , nervii tăi vorbesc !

          -Nu , vorbesc eu ! Eu , cea care s-a săturat de atâta dramă în viața mea . Și drama a început o dată cu apariția ta în viața mea . Te iubesc ...și asta mă face să te urăsc atât de tare . Lupți pentru mine , când nu mă ai  iar când sunt a ta , pur și simplu nu valorez cât un gunoi pentru tine ! Tipic bărbătesc ! Bravo ! Ești ca toți ceilalți.

         -Sophie...

         -Nu vreau să-ți aud scuzele de doi bani , dacă mă înțelegi ! Acum , la revedere ! Să ai o viață frumoasă în continuare , fără mine ...

         -Te rog....

         -Pa !

        Și spunând asta , plec ! Am scăpat de el ! Nu pot să cred că tocmai am zis asta , m-am despărțit de Derek ! Ceva era ciudat , nu durea nimic , probabil mi-a înghețat sufletul , odată cu creierul , corpul și pământul.  Se uită la mine cu o privire îndurerată .

         Mă îndrep spre inima orașului , să mă cazez la un hotel , nu am  unde să stau .

                                                                           ***

         Au trecut câteva zile de când m-am despărțit de Derek . Îmi este bine , foarte bine singură . Viața , când ești singur , este mult mai frumoasă . Poți decide ceva de unul singur , fără să trebuiască să ceri altcuiva opinia . M-am și mutat , am o casă superbă la periferia orașului.

        Azi este ziua lui Scott , și m-a invitat la ziua lui , trebuie să merg , deși nu vreau , chiar nu vreau ! Sunt sigură că mă voi întâlni cu el , foarte sigură ! Nu am ce face , însă , voi merge acolo și voi sta mereu cu zâmbetul pe buze.

        Derek pov

      Azi este ziua lui Scott . Deși petrecerile nu sunt genul meu , merg . Sunt sigur că vine și Sophie sigur. Chiar în momentul asta intru pe ușa de acasă la Scott . E și ea . Nu m-a observat încă ! Era superbă ! Era atât de frumoasă ! Aș fi vrut să merg să o sărut , dar nu mai suntem împreună . Mă îndrept spre ea . Vorbea cu Caitlyn . Mai am un metru și ajung dar îmi iese în cale Stiles .

     -Heeeey , Derek ! De când nu te-am mai văzut!

      Spunând asta , Sophie mă vede . Se uită la mine doar câteva clipe , după care , se întoarce la conversația ei , zâmbind și arătând că nu-i pasă că am venit și eu .

     Doream atât de mult să merg să o salut măcar ... dar nu cred că s-ar fi întâmplat nimic.

           Δ Mda...i-am despărțit !Nu mă ucideți ! Sunt așa de diabolică ! Mwhahahahahaha!Δ În poză , este Sophie ! <3