Lasa-ma sa te iubesc

Part. 11

  Amber

Din fericire am ajuns cu bine acasa. Jermy era la usa si ma astepta.

  -Maaammmăă!!

Țipa el in timp ce vine si ma cuprinde.

  -Bună, dragule.

  -Ce ma bucur ca ai ajuns

Eu ii zambesc apoi mergem si ma ajuta sa imi scot bagajele din masina.

  -Unde e tatal tau? I-am spus ca la 18:00 ajung..

  -E la golf.. a zis ca are nevoie de o pauza de la birou..

Inspir trista. Stia ca vin.. si nici macar nu m-a asteptat.. adica totusi.. am lipsit aproape 2 saptamani nu doua zile...

  Am intrat in casa si am vazut ca nimic nu era schimbat. Arata la fel.. era destul de curat.

  -Am facut azi dimineat eu putina curatenie..

Zice Jermy. Dragul de el. Era un fiu minunta. Merg si il strang in brate. Il iubeam foarte mult.

  ***

Se deschide usa si l-am auzit pe Greg injurand. Eu tocmai terminasem cina. El intra in bucatarie nervos.

  -Bună dragule

Zic eu calma zambindu-i dorind sa merg sa il imbratisez dar el trece pe langa mine nebăgându-ma in seama si se aseaza la masa si incepe sa mănânce.
Imi ridic sprancenele in semn de mirare si ma intorc spre el.

  -Realizezi ca am lipsit 2 saptamani?

  -Da, si nu ai pățit nimic.

-Incredibil

Zic in tip ce ies din bucatarie si merg in dormitor. Eram nervoasa dar trebuia sa ma calmez. Oh Drake.. daca ai fi fost aici.

***
Seara se apropie repede. Eu eram in pat si citeam iar Greg intra in dormitor si se schimba apoi se aseaza in pat langa mine si se uita in gol. Sper ca nu va incepe sa vorbeasca fiindca nu am chef sa îl mai aud.

  -E deja 22:00 si Jermy inca nu a ajuns.

Zice el sec.

  -Hm.. ciudat. Hai sa il sun.

Zic eu ingrijorata gandindu-ma la siguranta fiului meu. Am incercat sa il sun de mai multe ori, dar din pacate nu raspundea. Dupa o jumatete de ora in care doar m-am plimbat ingrijorata prin casa aud ca sună telefonul. Era un numar necunoscut.

  -Alo?

  -Buna ziua, sunt asistena Marie Smith de la spitalul Seven. Sunteti cumva mama lui Jermy Steaven?

  -Da, da eu sunt.

Zic foarte speriata si Greg vine si el ingrijorat.

  -Acum jumatate de ora fiul dumneavoastra a intrat intr-un accident aproape mortal in alta masina. S-au lovit frontal la viteze foarte mari. Soferul din masina in care fiul dumneavoastra se afla este in coma iar Jermy are mare nevoie de un transplant urgent de inima... credeti ca puteti veni aici

Ispir tot mai greu. Eram asa de speiata.

  -Sunt pe drum deja..

Am mers repede cu Greg si am gasito pe doamna asistenta. Ne-a spus ca Jermy are mare nevoie de un transplant de inima si ca e foarte greu de gasit...
M-am asezat pe un scaun de acolo si am inceput sa plang. Instinctul ma imi spunea sa il sun pe Drake. Aveam nevoie de el acum...
Am sunat si intra casuta. Am hotarat totusi sa ii las un mesaj.

  "Bună Drake, sunt eu Amber. Ohh.. ma simt oribil. Drake imi e asa de dor de tine. As fi vrut ca tu sa fi aici"
Zic plangand

  "Drake, Jermy a facut accident.. are nevoie de un transplant de inima iar eu nu stiu ce sa ma fac... donatorii sunt foarte rari.. pur si simplu nu pot sa mai pierd inca un copil..."

Apoi incep sa plang mai tare...

  Drake

-Nu sunt suparat pe tine..

Zice Max incet in final dupa ce i-am povestit adevarata poveste. Era un baiat destept, chiar semăna cu Alex. Parca am simtit ca mi se ia o piatra de pe inima. Ma uit zambind la el si ii spun:

  -A fost cel mai bun prieten al meu..

  ***

  In aceeasi seara planuiam sa imi fac bagajele si sa plec inapoi in Chicago la prietenii mei. Imi era dor de ei. Ma mai uit inca o data spre casa lui Freed simtind aerul placut iar apoi intru in masina.
Era deja intuneric.
Ajung la iesirea din Dallas unde observ o șină de tren si vad ca bariera coboara in timp ce un sunet de alarma imi distruge urechile. Opresc la barier si astept sa treaca trenul. Brusc aud ca imi vibreaza telefonul si ca am primit niste mesaje vocale. Le deschid fiindca oricum nu aveam ceva mai bun de facut. Era Amber.. Plangea foarte mult. Trebuie sa o sun sa o consolez. Situatia cu Jermy nu e buna. Chiar cand am vrut sa o sun aud un sunet de pusca iar apoi simt masina cum se clatina. Cineva a tras in duba mea. Ma intorc speriar si vad masina fratilor mei. Unul tragea spre mine, iar celalalt conducea.

  -Shit.

  Nu puteam sa merg in față fiindca eram blocat de bariera. Atunci vad ca vine si trenul. Ghinionul meu e ca e un tren kilometric. Brusc simt ca masina fratilor mei s-a coicnit de a mea si ca ma impingea in față. O doamne. Ma impingea spre tren. Incerc sa pun frână cu toata puterea, dar fratii mei m-au impins asa de tare ca am rupt bariera. Nu mai puteam ramane in masina. Cumva simt ca o sa mor azi.
  Brusc simt ca totul s-a oprit. Ei nu mai imi impingeau masina, deșii trenul inca trecea. Ei ies din masina si vin spre a mea.
O doamne. Ce fac acum?
Ma duc repede in locul din spate si ma las in jos ca sa nu ma vada. Ei merg spre usile din față si le deschid iar intre timp eu deschid usa din spate si ies pe partea cu fratele care avea pusca. Ii dau un pumn de îl trantesc pe jos si ii iau pusca.
Celalalt frate vine nervos, dar eu indrept pusca spre el, făcându-l sa se opreasca speriat.

  -O sa plec...

Zice el in timp ce se retrage incet spre masina iar apoi fuge. Ii mai dau una celuilalt frate de al meu ca sa ma asigur ca nu se mai ridica o perioada iar apoi ii pun pusca la mine in masina. Ma intorc si ma mai uit cateva secunde la el.

  -Se pare ca totusi nu o sa mor azi

Apoi fac o pauza si il intreb:

  -De ce ati vrut sa faceti asta?

Fratele meu zice printre suspine:

  -Tata ne-a pus..

Atunci am facut ochii mari si BRUSC AM SIMTIT CEVA CE IMI PATRUNDE PRIN PIEPT, PRIN INIMA. Ca si cum mi-ar trece viata prin fața ochilor. Oberv ca nu mai am putere sa ma țin in picioare si cad pe jos. Incet realizez ca am fost impuscat in piept si cu ultima putere pe care o mai am imi intorc capul sa vad de unde a venit glonțul si îl văd pe bătrânul de tata uitându-se rânjind la mine. Apoi pleoapele imi devin tot mai grele, si durerea ma cuprinde. Era ceva insuportabil. Tata m-a omorât.

  O văd pe Amber intr-o gradina de flori cu o rochie rosie. Era mai frumoasa decat de obicei. Radea si se invartea printre flori, iar eu ma simteam fericit. Apoi vad ca vine spre mine si se uita in ochii mei:
  -Te iubesc,Drake.
-Si eu te iubesc, Amber.