Emerald

10. E clar...

De ce toți mă întreabă același lucru? M-am săturat să ascult din gura tuturor cuvinte care îmi arată că nimeni nu simte că fac o alegere corectă. Fac aproape 25 de ani. Nu pot la vârsta asta să iau o decizie bună pentru mine? dau dovadă de imaturitate? De ce nimeni nu simte că fac ceea ce este potrivit?

- Samantha... te rog... nu pune și tu aceeași întrebare....

- Deci asta înseamnă că nu doar eu gândesc așa. Vezi? Dacă eu nu te cunosc, cine te cunoaște? Am copilărit împreună, ne-am făcut vise împreună. Și știu că nu așa îți doreai tu să arate povestea ta de dragoste.

- Bine... gata... ai dreptate... hai să închidem subiectul, ok?

- Nu închidem nici un subiect. Hai că am înțeles.... nu el a făcut primul pas ci tu...... să zicem că e ok până aici. Dar partea cu faptul că nu te-a cerut....... îmi pare rău dar mi se pare foarte ciudat... nu credeam vreodată că ai putea fi fericită lângă un bărbat ca el.

- Sunt! Sunt fericită! Nu am nevoie de convingerea nimănui. Veți vedea cu toții că vă înșelați. Eu și James ne iubim și ne dorim să ne căsătorim.  

- Ok..... atunci să te întreb altceva... I-ai cunoscut părinții?

- Nu ..... adică încă nu...

- E clar...

- Ce e clar? Nu înțeleg unde bați.... pe bune, nu înțeleg care e faza cu tine.

- Drăguță, dacă un băiat nu îți face cunoștință cu părinții lui în primul an de relație, atunci e demonstrat științific că el nu are intenții serioase cu tine. Deci.... eu sunt sigură că James nici acum nu vrea să se căsătorească cu tine. Ba chiar pun pariu că o face din obligație..

- Ce vrei să insinuezi? Că l-am obligat să se căsătorească cu mine punându-i cuțitul la gât?

- Spun doar că nu vei fi fericită. Te rog mai gândește-te. Căsătoria nu e deloc ceva cu care să te joci. Crede-mă..... o spun pentru că te iubesc. Crezi că dacă nu te-aș iubii ca pe ochii din cap ți-aș mai spune toate astea? Dacă nu mi-ar fi păsat atunci vă felicitam, deschideam o șampanie și ziceam „să fie într-un ceas bun". Nu vreau să te văd peste câtva timp prin tribunale în plin divorț. E ceva prin care nici o femeie nu ar vrea să treacă. 

- Uite. Și eu te iubesc..... și îți mulțumesc că te preocupi de mine și îți faci griji. Dar să ști că eu consider că sunt suficient de matură ca să iau decizii înțelepte și bune.

- Am înțeles.... nu accepți nici un sfat din partea mea.... e ok... Doar o sugestie mai am. Așteaptă înainte de nuntă din partea lui un gest de iubire adevărat. Ceva care să îți dovedească faptul că te iubește și că nu te va abandona. Nu știu.... o cină romantică de neuitat, o excursie scurtă dar frumoasă, un sacrificiu, o poezie... nu știu..... orice

- Și? 

- Și dacă acel gest nu va avea loc.... dacă el nu îți va dovedi că te iubește și înainte de nuntă, atunci el nu te va iubii nici după ce vei purta numele lui de familie. 

- Bine.... ok.....  fie. Facem așa! Dacă el nu îmi va dovedii că mă iubește până la nuntă, atunci îți promit că mă despart de el!

- Când ? La nuntă ?

- Da! Exact! Îl părăsesc la nuntă!

- Ok... mie îmi convine. S-a făcut! -îmi întinde mână ca să batem pariul.

În seara aceea am mai vorbit un pic și am plecat acasă. James s-a oferit să mă conducă până acasă. Drumul a fost foarte liniștit. Înainte să cobor din taxi, m-am uitat în ochii lui și l-am întrebat aproape în șoaptă: