Zarurile au fost aruncate!

Capitolul 1.

Era o seara putin cam agitata... Bill nu stia ce sa faca, era impreuna cu Anemona, dar mai nou simpatiza o alta fata Sara, o iubea foarte mult pe Anemona, dar de.. Baietii din ziua de azi nu se pot oprii la una ... Asa, Anemona simtea ca se va intampla ceva urat in legatura cu Bill si decide sa'l sune. Bill aude telefonul, dar il doare inima sa'i raspunda cand stie ce are sa'i spuna, insa Anemona insista, el raspunde :

-Bill, ai patit ceva ?! De ce nu ai raspuns, te'am sunat de o mie de ori!

-Pai Anemona, stii... Nu am patit nimic, dar ma doare inima de ce ai sa auzi.

-Mda, presimtea'm eu ceva.. Spune !

-O sa fiu sincer.. Imi place de alta fata, nu e vina ta e a mea, meriti ceva mai bun! Clasicul raspuns "Nu e vina ta e a mea". Si .. Continua Bill.

-Taci! Nu vreau sa te mai aud, te urasc, sa nu mai aud de tine niciodata! Nesimtitule!

Anemona inchide, si nu'si mai poate stapanii lacrimile.

Lui Bill ii pare rau de ce tocmai ia spus Anemonei si de ce a avut in cap.

-Cum am putut sa las o minunatie aia de fata ?! Sunt un prost, ca ea nu mai exista, e unicata fata aia, cum am putut fi asa idiot ?! O sun sa vad daca ma poate ierta..

Anemona raspunde rastita :

-Ce dracu mai vrei, nu'ti ajunge ce ai facut pana acum, vrei sa ma "omori" de tot ?

-Anemona, iarta'ma, nu stiu ce a fost in capul meu, nu am vrut sa te fac sa suferi, te iubesc, crede'ma !

-Sa nu te mai aud, te urasc! A tipat Anemona la el, iar apoi a aruncat cu telefonul in perete. Bill tot incearca sa sune dar nimic, telefonul incis.

Anemona a reusit sa adoarma, dar Bill nu'si poate ierta greseala facuta, sta cu telefonul in mana, plangand, incercand s'o mai sune pe Anemona .. Dar in zadar.

O noua zi, prima zi de scoala, ultimul an de liceu.. Anemona ajunse la scoala si da de Bill (amandoi sun in aceeasi clasa), Bill o intreaba pe Anemona cum se simte, ea ii trage o privire gen "O sa te omor!" si s'a dus in banca ei.. Bill e foarte suparat pe el insusi.

S'a sunat de intrare, dirigintele vine in clasa insotit de un baiat blond cu ochi albastri, bine facut, se vedea ca merge la sala, un baiat care cu doar o privire te facea sa lesini. Anemonei i s'a luminat fata..

Dirigintele : "El este noul vostru coleg Jacob, te rog ia un loc!"

Anemona ii trage o privire perversa lui Bill care o priveste obsesiv si spune :

-Hei Jacob, stai cu mine sunt singura care nu are coleg de banca.

Jacob se aseaza langa ea, dar privirea ii este atrasa de Bill care l'ar omora acolo de fata cu toti. Jacob o intreaba pe Anemona :

-Baiatul ala e nebun ?

-Eaa, are niste probleme, nu'ti face griji, sti esti dragut..

-Multumesc, si tu pari sa fi de treaba, uite numarul meu de telefon, poate iesim undeva diseara, ce zici ?

-Desigur, cum sa te refuz! Ia raspuns Anemona, rosindu'se in obraji.

-Foarte bine, trec sa te iau la 8.

-Bine.

Bill auzind toate acestea ii curge o lacrima pe obraz, se ridica nervos si pleaca, noroc ca atunci se si sunase de iesire... Ziua a trecun intr'un final, iar Anemona se grabeste sa ajunga acasa, dar Bill o opreste :

- Anemona, te implor asculta'ma!

-Nu vreau sa aud nimic, te'am uitat okay ? Diseara am intalnire cu altcineva.

-Cum poti fi asa ? Alerg ca un disperat dupa tine si tu ce faci ?

-Tu gandesti inainte sa vorbesti, sti parca eu te'am lasat pentru altul..

-Pai cam asta faci!

Anemona da sa plece, dar Bill nu vrea sa o lase. Atunci apare Jacob :

-Esti nebun omule ?! Ce ai cu ea, cum poti trage in halul asta de ea ?! Dispari acum sa nu te pocnesc!

-Nu te baga tu! Nu sti ce a fost intre mine si ea, da ?!

-Ai dreptate nu stiu, dar ce a fost a fost si punct, dispari!

Bill cedeaza si pleaca. Jacob o conduce pe Anemona acasa :

-Ce are cu tine ?

-Am fost impreuna, poveste lunga, vroia sa ma lase pentru alta, acum ii pare rau. In fine sa nu vorbim despre asta..

- Da, nu vreau sa te intristezi, esti frumoasa vesela.

-Multumesc! Aici stau eu!

-Trec sa te iau la 8 atunci.

Jacob o pupa pe obraz si pleaca. Avand in vedere ca Anemona este o fara super, roscata parul nici prea scurt nici prea lung, inaltime 1,65, un fund mare si bombat, "suflteul" era si el mare, daca intelege'ti unde bat.. 90-60-90, fata perfecta.

Au trecut doua ore si ea inca nu era gata :

-Cu ce ma imbraaaac ?! Aaaah, mamaa !

-Ce ai draga de tipi asa, vrei sa trezesti mortii ?

Mama Anemonei era o fire glumeata, nebunatica.

-Unde'mi sunt blugii aia ?

-Care draga ?

-Aia, nu conteaza! Pleaca.

-Sper sa ti se rupa prezervativul.

-Mamaa, pleaca si nu mai fa gulme nesarate si pleaca!

-Bine..

-Gata stiu! Stiu ce ce ma imbrac!

Mai trece o ora si Anemona este aproape gata, dar se aude soneria..

-Oh nu! Mama raspunde tu spune'i ca cobor imediat!

-O buna, tu trebuie sa fi Jacob!

-Da eu sunt, Anemona este gata ?

-Imediat coboara nu'si gaseste chiloteii..

-Mamaaaaa, taci o data!

Atunci isi face aparitia zana, cu blugii stramti, foarte stramti, cred ca asta a durat mai mult, sa'i imbrace, purta niste tocri putin inalte rosii, buzele tot de un rosu aprins, care dadea bine cu parul ei rosu lasat in vant si un maieu decoltat negru.

-Sunt gata, plecam ? Spuse Anemona.

-Woow?! spune Jacob ramanand cu gura intre deschisa.. Esti, esti ... Nu am cuvinte, ba da unul.. Superb de frumoasa!

-Multumesc si tu esti foarte frumos, haide mergem ?

-Desigur! Ii spune Jacob luand'o de mana.

-Distractie placuta copii! Le ureaza mama Anemonei.

Copii au plecat ne stind ca acea seara va fi una de ne uitat, dar nu prea cred ca va fi de ne uitat in sensul bun..