Viaţa mea era una normala. Eram o adolescenta de 16 ani. Aveam destui prieteni. Mama era medic sef la spitalul din oraș iar tata era arhitect. Două meserii destul de respectate dar din cauza meseriilor lor am învatat să cresc singură, sa gătesc, sa calc, toate lucrurile pe care normal le facea un părinte.Bunicii mei au murit cand eu aveam 10 ani, ambi morti intr-un accident de masina. Eram singura la parinti ceea ce uneori ma deranja, traind singura mereu Prieteni aveam dar singura mea prietena buna era Melania ea stia totul despre mine
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ea e Melania, cel putin Melania din pozele de pe Instagram. Iar cea de mai jos sunt eu, cel putin eu desenata de baiatul de care urmeaza sa va povestesc.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Pe el nu am de gand sa vi-l arat pintr-o imagine dar am sa va las sa vi-l imaginati. Ganditi-va, doi ochi albastrii ca cerul, parul de un brunet intens, 1,90 inaltime ceea ce pentru mine ce am 1,60 este de vis :) Dar din pacate acelas baiat evea si 20 ani si era profesorul de sport din noua mea scoala...Scoala la care m-am transferat dupa ce mama a divortat de tata si ne-am mutat din Iasi la Bucuresti...
❤Stiu ca primul capitol e cam scurt dar va promit ca revin cu al doile super repede❤ Mersi ca ati citit❤
