Viata noua

Cine sunt eu?

La aceasta intrebare nici eu nu pot sa raspund. Sunt o fata ca oricare alta, de 16 ani care a trecut prin momente grele si mai putin placute.

Am fost incercata de viata in multe feluri. Am trecut prin momente in care ma gandeam sa imi pun capat zilelor. Momente in care simteam ca nu mai pot rezista. Momente grele, in care imi doream sa sint cat de mult durere.

Primul moment de genul s.a intamplat la varsta de 13 ani cand am aflat ca parintii mei au decedat in urma cu 6 ani... am fost distrusa cand am aflat toate aceste lucruri deoarece eu eram informata ca parintii mei sunt plecati in alta tara, sa munceasca. Eu eram convinsa de acest lucru, deoarece vorbeam cu "ei" la telefon. Matusa mea (cu care locuiam de cand parintii mei "erau la munca") facea totul  ca sa ma convinga ca sunt in viata. Persoanele cu care vorbisem eu tot timpul acesta la telefon si carora le spuneam tot ce ma doare, erau doar niste prieteni de familie... In momentul in care am aflta, am fost distrusa. Am aflat exact in ziua in care implinisem 13 ani. Singurul lucru care mi l.am dorit a fost sa ii revedam si sa le pot spune cat de mult ii iubesc. Asta era imposibil. Asa ca m.am gandit sa merg eu la ei. Am vrut sa imi pun capat zilelor. In ziua respectiva am inceput sa ma tai. Eram convinsa ca ma va ajuta. Vazand sangele cum curge ma simteam mai aproape de ei. Inca nu am aflat motivul decesului lor. Ma chinui de 3 ani sa fac asta. Nu ma voi lasa pana cand nu voi afla. Continuam. Matusa mea nu stia nimic din lucrurile astea. Ea nu stie ca eu stiu. Eu inca vorbesc la telefon cu "parintii mei" si ea inca imi spune ca de ziua mea vor veni. Sunt 100% convinsa de decesul lor si nimeni nu va schimba asta.

Eu am o sora. E mai mare. E la o universitate in alta tara. Nu prea tinem legatura deoarece ea este foarte ocupata cu studiile. Stiu ca se va intoarce acasa, dar nu am idee cand.

Matusa la mea, la care am locuit pana la acum doua luni (m.am mutat impreuna cu verisoara mea), nu m.a dezamagit niciodata. Pentru ea mi.as da viata. A fost exact ca mama mea. M.a educat cum trebuie si mi.a aratat de fiecare data drumul bun. Sunt mandra de ea. Daca i.as putea multumi printr.un cadou, nu mi.ar ajunge nici macar viata. Practic, i.o datorez ei.

Ce pot sa ma spun? Sunt o fata "normala". Nu fumez, beau sau ma droghez. Sunt o fata "cuminte". Dispretuiesc omul care s.a luat de mana cu aceste vicii de la o varsta frageda. Nu suport sa vad copii de 12 ani care se cred cineva, care umbla cu tigari in mana, pe strada. Fete care umbla in cluburi sapatmanal si se culca cu toti. Nu suport asa ceva!

Nu sunt usor de ranit. Sunt o fire puternica, care rezista la majoritatea durerilor. Dar atunci cand cineva ma raneste in adevaratul sens, ajung si pana la lama. Stiu, nu e o rezolvare. Nu e un raspuns. Nu ma ajurta cu nimic. Doar imi provoaca suferinta.

Am avut multe prietene bune, dintre care una singura mima fost alaturi de fiecare daca. Suntem prietene de 9 ani si vreau sa continuam ♡ pentru mine inseamna enorm fata asta. Mai multe despre ea o sa aflat in urmatoarele capitole.

Iubesc animalele. In special pisicile. Iubesc cand pisica verisoarei mele se aseaza pe mine si toarce. Ma cuprinde un fior ce imi incremeneste corpul timp de cateva secunde.

Sunt la o scoala normala, dintr.un oras normal. Locuiesc in Hauslach, un oras de marime medie din nordul Germaniei. Eu si verisoara mea locuim la o casa din centrul orasului. Matusa mea locuieste la 10 minute de noi.

Veriosara mea se numeste Andi. Are 19 ani. S.a ales in viata doar cu un neghiob de barbat.

Heeei. Acesta este primul capitol♡ sper ca va place. Urmator il voi pune cat de repede.