~
Întrucât întunecată îmi este mintea și corpul rece cu atât devin eu.
Ziua 102 încercând să uit de toate amintinire care îmi străpung mintea, care îmi penetrează fiecare colțișor al creierului.
Auzind sunetele pe fundal și simțind durerea în care amintirile fericite se derulau ușor în minte iar singurătatea mă acompaniază în dansul lent al întunericului.
Eram doar eu și muzica cu amintirile rămase, unele bune iar unele rele, mă uit în jur dansând și simțind fiorul pe șira spinări atunci când îmi amintesc atingerile lui, mirosul, ochii, argh...mă înnebunește cumplit.
Mă lasă fara cumpănă, îmi taie suflarea iar durerea devine mai greu de suportat, lacrimile jucându-se pe obraji iar ochii roși și obosiți rămânând fară pic de lacrimă.
După accident, după moartea lui, decizia de a trăi a fost una greșită. Mai mult doare acum decât durerea de a mă sinucide, poate acolo eram langă el.
De atunci, psihologul a înnebunit și el odată cu mine, sunt de...nevindecat. A rămas o cicatrice prea dură care nu se poate acoperi.
Dansez acum în ecoul nopți, inima fiind goală iar eu, Alley Hilbert, am jurat căci nimeni nu-l va înlocui.
~
CITEȘTI
Juraminte Adio
RomanceUn rămas bun si o scuză nu e de ajuns pentru a umple din nou inima care era odată goală. Prinsă între apa, foc, razboi și pace, între lumină si întuneric din cauza surorii ei, Alley Hilbert ajunge să se îndragosteasca de baiatul macabru, închis și t...
