Prolog

5 0 0
                                    

   Si fara sa-mi dau seama am alunecat usor pe langa perete cu picioarele la piept. Mi se parea penibil tot ce-mi facea acest baiat. Odata se purta ca un cavaler, odata era ultimul badaran, odata glumea si radea cu mine, odata parca ma omora din priviri. Chiar nu-i mai pot tine pasul. Chiar am obosit sa ma chinui sa nu il mai enervez, sa ii fiu pe plac dar stiu ca niciodata nu voi fi de nasul lui pentru ca sunt o fata normala, banala, cu un nivel de trai mediu care nu-si permite haine de firma, parfumuri, accesorii, telefoane si masini scumpe. Nu-mi permit sa merg la chefuri in fiecare saptamana, in fiecare wekeend cu prietenii mei - pe care desigur nu ii am si nici nu ii voi avea niciodata -asa cum obisnuieste el sa fie. Poate ca soarta nu vrea ca eu, Chloe, o fata banala, simpla si nu frumoasa din punctul meu de vedere, cu o familie simpla si saracacioasa, sa fiu impreuna cu Xander, baiatul frumos cu ochi precum smaraldul, cu un par negru ca noaptea si un glas ce te face sa te cutremuri si iti taie respiratia cu fiecare cuvant scos pe gura, baiatul perfect din aproximativ toate punctele de vedere, baiatul cu care toate fetele din liceu si din alte licee ar vrea sa-si petreaca macar o noapte sau cateva ore. Eu, Chloe Casterwill, nu voi fi niciodata de nasul lui Xander Hossler si nici nu voi mai visa la asa ceva.

TroublemakerWhere stories live. Discover now