secretary park | jikook au ✔

09

Jimin știa, chiar nu putea vorbi. Mulți ani în care nici măcar nu schimba cuvinte cu proprii săi părinți, a uitat cum îi sună vocea și s-au speriat puțin să vorbească în fața altora. Și-a scos telefonul și a notat; te rog să vii cu mine la mall.

I-a arătat notița lui Jungkook și acesta din urmă ridică o sprânceană.

"Vrei să merg cu tine la mall? Gen, chiar acum?"

Blondul doar a dat din cap și a ținut brațul lui Jungkook.
Jungkook a scuturat mâna și s-au uitat în jurul său.
"Okey, okey! Lasă-mă să sun pe cineva mai întâi." Și-a scos telefonul în timp ce își mușca ușor buza de jos și a format un numar.

"Te rog să ai grijă de întâlnirile mele, voi fi acolo în mai mult de 20 de minute." A spus și l-au introdus în buzunar.

"Să mergem.." Jungkook a continuat și Jimin l-a urmat repede.

Jungkook știa că Jimin era în mod special un străin pentru el, dar cumva a avut acest sentiment, care se simțea atât de bine când petreceau timp împreună.

Jimin voia să-și vadă lucrurile care îl înconjurau. Nu a avut niciodată șansa pentru asta — era mereu ocupat să țină fața spre podeaua goală și sperând că nimeni nu se uita la el.

Așa frumos.

A vrut să spună aceste cuvinte cu voce tare, dar din păcate nu a putut. "Sunt Jeon Jungkook apropo și tu?"

Aruncă o privire spre Jungkook și se întrebă cine era cu adevărat. Mulțumită lui Jungkook, Jimin nu a mai citit mințile și acest lucru s-a întâmplat doar când era lângă el.

Jimin a tastat din nou ceva pe telefon; Park Jimin.

"Jimin." Jungkook a rostit numele lui și a trebuit să mărturisească că era într-adevăr un nume frumos.

"Jimin ești mut?" El a întrebat brusc și Jimin nu a răspuns. Nu a vrut să mintă și acesta din urmă a luat asta ca pe un da și nu a mai spus nimic.

Adânc în inima lui Jungkook putea simți durerea. Bogatul moștenitor era atras cumva de cel mai mic.