Unfortunately

Capitolul 1 "Se pare că eu sunt acel prost"

   Nu știu ce e mai enervant: că amicul meu e un idiot și un nemernic sau că mă face să-l aștept atât. Cred că ambele. Așteptam de ceva timp și nu mai aveam răbdare. Odată ce a intrat în biroul șefului său nu am  mai ieșit de o oră. Tocmai a obținut o slujbă la firma ” Rhyan” așa numită după numele de familie al șefului său ,care nu l-am văzut niciodată și abia aștept să-l cunosc ca să-i dau una după ceafă. Asta numai din vina lui.

M-am uitat a 10 oară la ceas și am oftat zgomotos. Kyle e un nemernic. Cred că asta e cea mai crudă pedeapsă. Pur și simplu m-am săturat să-l aștept pe un scaun care la naiba,e foarte incomod. Mă voi duce în birou să-l întrerup din discuția lui interesantă ,ca să-i iau cheile de la mașină și să plec odată. Eu clar nu mai am răbdare.

Intru repede în incăpere fără să mai bat la ușă, ca o nesimțită ce sunt. Cei doi stăteau de vorbă iar când m-au văzut au rămas uimiți. Poate pentru  faptul că nu am bătut la ușă și am intrat ca o nesimțită. Da,cred că asta. Kyle arăta nervos și încordat la apariția mea,fața lui fiind așa ciudată și urâcioasă. Dacă nu eram in situația asta,probabil aș fi râs de el în hohote. Dar m-am abținut. Mi-am întors privirea  către șeful lui și am rămas holbându-mă la el minute în șir. Cred că avea în jur de 20 de ani. Avea un păr ciocolatiu și ondulat ,niște bucle zâboveau pe fruntea lui transpirată iar ochii aceia de un verde intens mă priveau întrebători.

- Doriți ceva? el vorbește iar eu tresar.

Kim,cât de idioată ești!

Tocmai ce m-a prins holbându-mă la el ca o disperată. Kyle se uita întrebător la mine,dar puteam să jur că mă înjura în gând.

- Kyle,am venit să iau cheile și să plec odată de aici! spun puțin rușinată de situație.

El îmi îmână cheile și mi-a dat o privire gen ”pleacă odată de aici”,iar eu am plecat.

Am coborât scările și am ajuns însfârșit  în parcarea firmei. Am urcat nerăbdătoare în mașină și am pornit-o întreptându-mă către ieșire. M-am  uitat mai bine spre ieșire nevenindu-mi să cred că era blocată de o mașină neagră și foarte luxoasă, Îmi venea să intru și să o boțesc de frumoasă ce era. Avea un număr de telefon pe parbriz și cred că era numărul șoferului. Care idiot și-ar lăsa numărul de telefon pe parbriz? Dar cu toate astea,îmi era de folos. L-am scris repede pe o foiță ca să-l pot suna de pe telefonul lui Kyle,bineînțeles că trebuia să-mi uit telefonul acasă. Fără să mă mai gândesc a doua oară,am ieșit din mașină și am luat-o în direcția biroului. Urcatul scărilor mi se părea că durează o veșnicie. Halal viață!

Am intrat din nou ca o nesimțită în incăpere și  m-am răstit imediat către ei.

- Un prost  a blocat ieșirea din parcare! țip eu gesticulând frenetic din mâini,iar tot ce făceau ei era doar să se uite la mine.

- Liniștește-te, Kim! Kyle vine și mă ia de braț.

- Uite numărul lui,îi arăt hârtiuța iar el îmi îmânează telefonul.

Am format numărul și am apelat. Băteam nervoasă din picior așteptând să răspundă. O melodie rock răsuna prin cameră iar șeful lui Kyle își scoase telefonul din buzunar ațintindu-și ochii spre mine.

- Se pare că eu sunt acel prost! replică acesta cu un zâmbet în colțul gurii.

Tot ce-am putut face era să tac.

Eram prea rușinată de situație încât să mai spun ceva. Mii de gânduri îmi treceau prin minte. Dacă Kyle își pierdea slujba din cauza mea?

 /////////////////////////////////////////////////////

okay,okay. cam atât pentru primul capitol. sper să vă placă și să-mi lăsați și o părere. următorul capitol cu siguranță o să fie mai lung,dacă o să văd că cineva îmi citește povestea:)))

vă pup.