Capitolul 4

217 11 3
                                    

După câteva luni

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


După câteva luni...

Perspectiva Ioanei:

Au mai trecut câteva luni, iar eu și Cristi am devenit din ce în ce mai îndepărtați unul cu celălalt, iar asta mă întristează. Chiar dacă este băiatul perfect oricăi fete, asta nu înseamnă că trebuie să intri la fiecare capcană făcută de el. Îl iubesc mult prea mult ca să-l pierd. Iar dacă l-aș pierde, m-aș pierde pe mine.

Uneori, am impresia ca ține la altă fată. Într-o seară când m-a invitat la el să ne uităm la film, mi-a încurcat numele, spunându-mi Ramona și nu Oana.

Dacă este cu altcineva și eu sunt defapt doar o distracție pentru el?

Îmi dau o palmă mintal, lăsând gândurile prostești și mă ridic din pat, pregătindu-mă de rutina de dimineață. Îmi iau un pulovăr negru tricotat, cu o pereche de pantaloni de trening negri și papuci de casă în picioare. Îmi fac rapid un coc în vârful capului, și încep prin a-mi face patul.

Nici acum nu te-ai trezit, puturosule. Îmi spun în gând, gândindu-mă la minunatul meu Tarzan care doarme la ora asta. O să-mi mănânci zilele, Cristiane. Spun pentru mine, dând drumul la muzica și mă balansez pe ritmul muzici.

— Ce e cu muzica asta atât de tare?

Mă întorc cu spatele la Alexandra care stă pe tocul ușii ținând ochii întredeschiși. Mă amuz când o văd ciufulită la păr, iar ea observând asta, își desface elasticul din părul ei ciocolatiu și își face un coc nu prea aranjat.

—  Bună dimineața și ție, surioară!

Îi spun întorcându-mă la șters praful. În ultimele luni, nimic nu s-au schimbat... Bine, înafară faptului că Alex îl cam evită pe Duțu, pentru că susține că are o legătură strânsă cu fosta lui iubită, Bianca. Alexandra cu Vlad nici acum nu s-au împăcat. Îmi spun în minte și îmi dau ochii peste cap. Mă îngrijorează foarte tare deoarece este foarte retrasă și nu mă baga deloc în seamă decând s-au certat.

Alexandra apucă telecomanda televizorului și închide televizorul.

— Hei! Ascultam muzică! mă plâng.

— Pune-ți dracului căștile și lasă-mă.

Îmi spune și iese din sufragerie, ca după să tresar speriată când trântește ușa după ea. Îmi dau ochii peste cap, iar bunica își face apariția deja îmbrăcată în sufragerie.

— Ce faci, mamă, te-o apucat curățenia? mă întreabă bunica râzând de mine.

Se apropie de mine luându-mă în brațe pentru câteva secunde, ca după, să mă sărute pe creștetul capului. L

— Dacă tot ne apucăm să decorăm casa de Crăciun, de ce nu să curățăm puțin pe aici? o întreb zâmbind. Apropo, bunicu' unde-i?

— Moșneagul de bunică-tu' sforăie ca un porc. Trebuie să îl trimit să aducă lemne pentru șemineu. Dacă tot ești trează, ce zici să mă ajuți cu niște cumpărături?

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Dec 23, 2019 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Sentimente ascunseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum