Poarta

0 0 0
                                    

Pamantul e acoperit cu un strat ruginiu de frunze care te duce cu gandul la toamna si care contrasteaza cu frunzulitele proaspat iesite la salciile de deasupra lui. Doar cateva smocuri de iarba proaspata se ivesc pe ici, pe colo spre a aminti ca primavera a inceput. Ea sta pe jos, razmata de un trunchi si admira lacul din fata ei. Intotdeauna a fost fascinata de apa,de modul in care lumea este oglindita in ea, uneori pe o suprafata complet neteda,iar alteori distorsionata de undele ce se gasesc pe ea. Dar cel mai mult ii place cand totul este linistit deoarece atunci poti observa in voie toate detaliile. Ca acum. Nimic nu deranjeaza intinderea de apa care infatiseaza lumea rasurnata ca intr-un univers paralel. Dar poate ca asa si este...ceea ce se vede este de fapt un taram asemanator cu al nostru si nu doar o reflexie, iar apa  reprezinta poarta catre acesta. Da, asta trebuie sa fie.
         Se desprinde usor de salcie si se apropie cu ochi visatori, pe jumatate inchisi de mal. Degetul ei atinge cu grija suprafata apei formand unde ce se intind acum pe tot lacul apoi isi aseaza cu delicatete toata palmă pe oglinda, lasand lichidul rece sa-i mangaie usor pielea alba. E atat de placut...iar celalalt univers este ispititor. Poate ca acolo nu se simt singuratatea si tristetea iar durerea din inima nu isi va face simtita prezenta. E satula de acea senzatie, ca o strangere, care apare din senin si te raneste pana in adancul fiintei.
         O pala usoara de vant ii ridica parul si il aduce peste ochi impreuna cu cateva crengi de salcie. Ea isi afunda mana in apa pana la cot si priveste hipnotizata mozaicul care s-a format pe suprafata lacului, acompaniat de sclipirile dansatoare ce te vrajesc, aparute printre crestele valurilor si reflectate pe si in jurul ei.
        Oare cum ajungi pe partea cealalta? Pur si simplu intri in apa ca si cum ai vrea sa inoti? De ce nu? Isi retrage mana si isi baga un picior in lac, apoi pe al doilea. Se sprijina cu palmele de mal, se ridica si se lasa sa alunece cu totul in apa, atat de lin, de usor si de firesc. Aceasta o acapareaza cu totul, reusind sa patrunda in interiorul ei. Auzise ca astfel de momente ar fi o agonie, dar ea se simte linistita...mai linistita decat a fost vreodata. Se simte una cu apa si vrea sa se contopeasca si mai mult cu aceasta. Vede lumina de la suprafata indepartandu-se, intunericul si frigul primind-o in sanul lor,cu toate acestea se simte usoara si eliberata, iar ea se bucura de toate acestea deoarece simte ca va reusi ce altii nu au putut si anume sa treaca de poarta, sa-i descifreze secretele si sa patrunda in cealalta lume. Abia asteapta sa ajunga si nu vrea sa rateze nici o clipa, dar un voal de ceata pune incet-incet stapanire peste ochii ei, oricat ar incearca sa-si concentreze privirea intr-un punct, pana cand totul se transforma intr-un negru infinit.
         Nu a reusit. Este tot aici, poarta nu si-a dezvaluit tainele pentru ea si a ramas blocata pe partea aceasta. Dar macar emotiile negative nu o mai pot ajunge si nu-si mai pot lasa amprenta asupra ei. Si cine stie...poate ca in alt plan ea chiar a reusit sa evadeze in alt univers.

PoartaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum